Painici cu susan
Cei ce ma urmariti de mai mult timp stiti ca in ultima vreme am cam lipsit de pe blog. Ca pentru toata lumea, si pentru mine totul parea ca se invarte cu repeziciune si ca timpul nu are rabdare cu noi.
Asta pana intr-o zi cand totul s-a oprit brusc. Am inceput sa avem timp pe care nu stim sa-l mai folosim, sa facem lucruri pe care nu le-am facut de mult sau niciodata, sa ne ascultam unii pe altii sau pe noi insine. Cel mai greu e ca nu ne mai vedem familiile si prietenii, nu mai putem sta unii cu altii. Dar acesta e pretul pe care trebuie sa-l platim pentru viata noastra si a celorlalti. Probabil ca totul va reveni la normal dar nu stim ce va mai insemna “normalul”.
In tot acest iures de griji si necunoscut, unii din noi si-au facut timp sa gateasca, sa scrie, sa creeze, sa se redescopere. Era momentul sa ma intorc pentru a nici nu mai stiu a cata oara la micul meu blog abandonat.
Am ales pentru inceput o reteta de painici sau colacei-cum vreti voi sa-i spuneti-oarecum asemanatoare cu simit, covrigii turcesti.
Drojdia este un produs care in zona unde locuiesc nu se gaseste prea usor. Cu toate astea eu am reusit sa ma aprovizionez de pe un site iar acum imi va ajunge pentru o buna perioada.
Iata de ce ingrediente aveti nevoie:
- 500 g faina 650
- 350 ml apa calduta
- 30 ml ulei
- 2 linguri de lapte praf
- 1 lingura de zahar
- 1 cub de drojdie proaspata sau un plic de drojdie uscata
- sare
- 200 g susan
- 2 linguri pecmez (melasa de struguri)
- 6 linguri de apa
- 1 lingura de ulei
Am cantarit ingredientele, inclusiv cele folosite pentru ultima parte a procedeului si anume susanul si amestecul de pecmez, apa si ulei folosit pentru a tine semintele de susan lipite dar si pentru gust deosebit.
Apoi m-am apucat sa fac aluatul. Eu am folosit robotul insa nu e neaparat nevoie sa aveti unul-se poate framanta si cu mana. Peste ingredientele uscate se pune apa calduta cu drojdia dizolvata si uleiul dupa care se mixeaza. In cazul in care aveti drojdie uscata, nu uitati ca ea trebuie amestecata cu ingredientele uscate iar apa si uleiul se adauga separat.
Veti observa ca aluatul este unul moale si care are destul de multa apa. Odata framantat cu robotul sau cu mana el va deveni foarte elastic si usor de lucrat.
Am pus aluatul intr-un vas uns cu ulei si l-am acoperit cu folie alimentara. Am asteptat pana si-a dublat volumul.
Aluatul l-am impartit in 12 bucati aproximativ egale. Am format un fel de covrigi ceva mai grosi.
Sa ne fie de bine si sa fim sanatosi cu totii!