De-a lungul timpului am incercat toate marcile de salata de icre de pe piata, fiecare reteta nou aparuta, orice varianta care ar fi putut semana cu ceva ce am gustat intr-o vacanta. In final am decis sa imi fac propria salata, cu ajutorul unei combinatii de retete.
Probabil ca va amintiti de retetele pe care le faceau mamele si bunicile noastre acum cateva zeci de ani. Marea majoritate contineau foarte putine icre si gris fiert, cartofi sau paine inmuiata din abundenta. Eu mi-am dorit ca reteta mea sa aiba un foarte mare continut de icre. In final a iesit exact cum imi doream.
Ingredientele de care aveti nevoie sunt urmatoarele:
5 linguri de icre (eu am avut de crap)
150 ml apa minerala
300 -350 ml ulei de floarea soarelui
2 felii de paine alba
1 ceapa rosie
Am prajit painea la prajitor. Apoi am razuit partea crocanta ca sa obtin 2-3 linguri de miez – ca un fel de pesmet. Cel din comert nu este prea crocant si nu il puteam folosi pentru a sparge cateva icre inainte sa pun mixerul in functiune.
Am pus icrele intr-un bol dupa care am adaugat miezul crocant de paine. Am amestecat energic timp de vreo doua minute, cu o lingura de lemn.
Apoi am adaugat in bolul cu icre aproximativ 150 ml de apa minerala. Am amestecat cu lingura pentru a omogeniza compozitia dupa care am inceput sa mixez. Uleiul se adauga treptat, in fir subtire, in timp ce se mixeaza. Se adauga suc de lamaie treptat, insa in cantitati foarte mici. Va recomand sa gustati din cand in cand deoarece este posibil ca sucul de lamaie sa fie prea acru pentru gustul vostru iar o cantitate prea mare ar acri si salata.
Cand salata de icre este aproape gata, ea ar trebui sa arate ca si in fotografie. Mai ramane sa adaugam ceapa si am terminat!
Am taiat ceapa rosie si am frecat-o cu sare grunjoasa dupa care am pus-o la scurs intr-o strecuratoare. Am lasat-o cam 30 de minute asa dupa care am spalat-o bine. Am strecurat-o dupa care am pus-o in bolul cu icre si am amestecat energic. Probabil ca va intrebati de ce am frecat ceapa cu sare. Ei bine, ceapa lasa un gust usor amar atat in salata de icre cat si in cea de vinete daca o adaugam pur si simplu. Asa ca o deshidratam putin cu sare si o spalam. Astfel eliminam si gustul usor amar.
Serviti salata de icre cum doriti-cu paine proaspata, prajita, pe felii de lamaie, de ardei sau pe bagheta crocanta. Va fi la fel de buna! Promit! 🙂
Pofta buna!
Apoi am pus coaja rasa de portocala, vanilia si praful de copt, amestecand de sus in jos cu o spatula de silicon. 
Galbenusurile le-am amestecat cu uleiul pana am obtinut o compozitie omogena. Apoi am incorporat aceasta compozitie in bezeaua obtinuta, turanand treptat si amestecand de sus in jos cu spatula de silicon. Faina se adauga si ea treptat, fiind incorporata cu aceleasi miscari. Vom obtine o coca moale pe care o turnam intr-o forma acoperita cu hartie de copt sau tapetata cu faina. 
Am pus forma in cuptorul preincalzit la 160 de grade. In functie de forma tavii pe care o folositi, blatul se coace in 15-20 de minute. Eu recomand sa faceti testul cu scobitoarea pentru a fi siguri ca blatul e copt. 
Am scos samburii din visine si le-am pus la scurs intr-o strecuratoare, in frigider. Puteti folosi zeama ramasa si in acest caz renuntati la cantitatea de apa si sirop din reteta. In cazul in care veti folosi visine congelate folositi acea cantitate de apa si sirop. Smantana de frisca trebuie sa fie foarte rece in momentul in care o bateti. Eu am pus smantana in bolul mixerului, am adaugat zaharul si am urmat indicatiile de pe cutie. Atentie insa sa nu o bateti prea mult pentru ca se va “taia”. 
Blatul rece se taie in trei bucati. Tortul se va monta in forma in care am copt blatul, de preferinta cu inel de fixare. 
Eu am amestecat frisca si jeleul de zmeura. Voi puteti sa le puneti in strat separat, unul peste altul sau chiar sa renuntati la frisca si sa puneti numai jeleu sau gem. Mie mi-a placut mai mult asa, fiind si o crema destul de tare si foarte parfumata. 
Am pus prima crema cu spatula de silicon niveland dupa care am pus a doua felie de blat si am presat usor. 
Intr-o craticioara am pus visinele, zaharul dar si zeama visinelor. Am adaugat si siropul si apa. Intr-o canuta am pus gelatina si 2 linguri de apa pentru a se hidrata. Craticioara am pus-o la foc incet si am amestecat usor. Nu am lasat-o sa fiarba ci numai sa se incalzeasca pentru a nu distruge gelatina. Am tras craticioara de pe foc, am adaugat gelatina si am amestecat bine. Am pus intregul amestec din nou la incalzit fara a lasa sa atinga punctul de fierbere (folositi indicatiile de pe pachetul de gelatina). Pachetul are 10gr si este suficient pentru 500 ml de lichid. Puteti mari cantitatea daca doriti un jeleu ferm. Dupa ce am luat craticioara de pe foc am lasat visinele la racit. Atunci cand amestecul este pregatit pentru a fi pus peste blat, el devine vascos. 
Punem si a treia felie de blat si acoperim forma cu folie alimentara. Punem tortul in frigider si il lasam la rece cel putin 3-4 ore pana la decorare si servire. Eu l-am decorat simplu, cu frisca si fructe de sezon. Este minunat rece, langa un sirop sau o limonada cu gheata!
Spor la treaba si pofta buna!
Mie imi plac aluaturile pufoase, cu textura aerata. Mi-a luat ceva timp sa gasesc reteta cea mai apropiata de ceea ce imi facea Buni cand eram mica. In zona noastra se fac placintele sau branzoaice cu urda dulce si marar. Nu este o combinatie pe care o iubeste oricine, ori iti place, ori te feresti mereu de ea. Eu am crescut cu gustul si cu mirosul lor, cu aroma pe care nu o pot uita. Si toate astea imi aduc aminte de Buni de care mi-e atat de dor! Daca as putea sa o aduc inapoi macar pentru cateva clipe,as face-o!
Copil fiind, nu mi se parea important si interesant sa imi scriu retetele de familie. Acum cu greu recreez ceea ce imi aduc aminte. Asa ca daca aveti bunici sau strabunici care va mai pot spune din retetele si secretele bucatariei noastre, apucati-va de scris.
Ingredientele folosite pentru aceasta reteta sunt urmatoarele:
Am preincalzit cuptorul la 190 de grade dupa care am pus tava pe treapta din mijloc. Placintelele mele au inceput sa se rumeneasca in cca 10 minute.
Dupa vreo 20 de minute le-am uns cu galbenus de ou si le-am lasat sa se coaca in continuare.
Placintele mele s-au rumenit frumos si au fost delicioase. Le puteti servi fierbinti, calde, reci, cu lapte, cu zahar pudra. Vor fi minunate. 
Apoi am pornit mixerul si am adaugat treptat laptele, oul si galbenusul.Daca nu folositi un mixer pentru framantare, puneti ingredientele lichide treptat, in timp ce framantati incet. 
Am framantat aluatul cam 10 minute, timp in care a devenit elastic si nu se mai lipea de mana. 
Cam asa arata cand am terminat si l-am pus la dospit intr-un alt castron uns cu ulei. Recipientul in care puneti aluatul la dospit trebuie acoperit cu film de plastic. 
Am lasat aluatul la dospit pana si-a dublat volumul. Apoi l-am intins pe masa unsa cu ulei si l-am impartit in trei bucati egale. Puteti sa il impartiti si in sase daca doriti sa obtineti cornuri de dimensiuni mai mici. 
Am intins prima bucata de aluat si am pus o parte din untul moale. Trebuie sa impartiti untul in doua, astfel incat sa va ajunga sa puneti intre cele trei bucati de aluat.In cazul in care aveti mai multe bucati de aluat (daca ati dorit cornuri mai mici), atunci untul trebuie impartit astfel incat sa va ajunga sa ungeti foile formate – daca aveti sase bucati de aluat, impartiti untul in patru. 
Am pus a doua bucata de aluat, am intins-o, am uns-o cu unt, dupa care am pus si am intins ultima bucata. Apoi am taiat in triunghiuri-eu am vrut sa obtin triunghiuri mai mari. Va puteti juca cu dimensiunile-numarul de cornuri obtinute depinde de cat de mari sau mici le doriti. 
Pe fiecare triunghi de aluat am pus gem dupa care le-am asezat in tava. Cornurile se lasa sa dospeasca in tava cam 20-25 de minute, dupa care se ung cu galbenus de ou. Cuptorul l-am preincalzit la 190 de grade. Cornurile mele s-au copt si s-au rumenit frumos in 40 de minute.
Cornurile sunt pufoase, aromate si se mentin proaspete-la noi au rezistat doua zile.
Veti avea nevoie de urmatoarele ingrediente:
Am taiat cozonacul felii de grosime potrivita.
Prunele pe care le aveam sunt din cele gasite prin magazine si care sunt foarte aspectuoase insa la gust lasa de dorit – ale mele au fost foarte astringente si acrisoare. Le-am spalat si am taiat felii mari si mai grosute.
Am folosit o tava cu pereti detasabili in care am presarat zahar. Apoi am asezat felii de prune.
Merele curatate de coaja si taiate cubulete le-am pus intr-o tigaie impreuna cu untul. Am adaugat si cateva felii de prune si stafidele. Dupa ce merele s-au inmuiat putin am pus si zaharul. Am obtinut o compozitie asemanatoare cu cea pentru placinta cu mere.In final am pus coaja de lamaie rasa, scortisoara si zaharul vanilat. Umplutura mea pentru budinca mirosea absolut minunat!
Am inmuiat bucatile de cozonac in lapte si le-am asezat frumos in tava de jur imprejur, dar si peste feliile de prune dupa care am adaugat umplutura. In final am pus un “capac” de bucati de cozonac.
Am pus budinca in cuptor la 160 de grade si am lasat-o cam 50 de minute. Timpul insa trebuie ajustat in functie de consistenta cozonacului. Este bine sa incercati budinca sa vedeti daca este gata-cozonacul de deasupra trebuie sa nu mai fie umed ci ferm. 
Am lasat budinca sa se raceasca, am intors-o pe o farfurie intinsa cu feliile de prune deasupra si abia apoi am taiat-o. Umplutura va fi astfel mai ferma si se va taia usor.
Am pudrat budinca inainte de a o servi insa merge si fara zahar, alaturi de o cafea aromata. Spor la treaba si pofta buna!
