Tort racoros de vara cu visine si zmeura

Saptamana trecuta am facut un tort foarte gustos si prafumat cum de mult timp nu mai facusem. Alegerea fructelor pentru tort a fost fireasca, doar suntem in plina vara! Cum mie imi plac foarte mult visinele si zmeura, ele au fost primele pe lista mea.
Reteta este destul de simpla. Are numai cativa pasi la care este nevoie de putina atentie, in rest ar trebui sa fie fara nici un fel de problema.
Blat
– 6 oua
– 6 linguri de zahar
– 8 linguri de faina
– vanilie
– coaja rasa de portocala
– 1 plic de praf de copt
– 2 linguri de ulei
Frisca
– 500 ml smantana neindulcita pentru frisca (eu folosesc La Dorna)
– 6 linguri de zahar pudra
Crema 1
-200 gr jeleu sau gem de zmeura
-200 gr frisca
Crema 2
-500 gr visine fara samburi
-1 plic de gelatina
-150 ml apa
-50 ml sirop de visine  si 2 linguri de zahar

Am separat albusurile de galbenusuri. Am pus in recipientul mixerului albusurile si un praf de sare. Am mixat pana cand si-au dublat volumul.Apoi am adaugat zaharul treptat si am mixat pana la obtinerea unei bezele ferme. Apoi am pus coaja rasa de portocala, vanilia si praful de copt, amestecand de sus in jos cu o spatula de silicon. Galbenusurile le-am amestecat cu uleiul pana am obtinut o compozitie omogena. Apoi am incorporat aceasta compozitie in bezeaua obtinuta, turanand treptat si amestecand de sus in jos cu spatula de silicon. Faina se adauga si ea treptat, fiind incorporata cu aceleasi miscari. Vom obtine o coca moale pe care o turnam intr-o forma acoperita cu hartie de copt sau tapetata cu faina. Am pus forma in cuptorul preincalzit la 160 de grade. In functie de forma tavii pe care o folositi, blatul se coace in 15-20 de minute. Eu recomand sa faceti testul cu scobitoarea pentru a fi siguri ca blatul e copt. Am scos samburii din visine si le-am pus la scurs intr-o strecuratoare, in frigider. Puteti folosi zeama ramasa si in acest caz renuntati la cantitatea de apa si sirop din reteta. In cazul in care veti folosi visine congelate folositi acea cantitate de apa si sirop. Smantana de frisca trebuie sa fie foarte rece in momentul in care o bateti. Eu am pus smantana in bolul mixerului, am adaugat zaharul si am urmat indicatiile de pe cutie. Atentie insa sa nu o bateti prea mult pentru ca se va “taia”. Blatul rece se taie in trei bucati. Tortul se va monta in forma in care am copt blatul, de preferinta cu inel de fixare. Eu am amestecat frisca si jeleul de zmeura. Voi puteti sa le puneti in strat separat, unul peste altul sau chiar sa renuntati la frisca si sa puneti numai jeleu sau gem. Mie mi-a placut mai mult asa, fiind si o crema destul de tare si foarte parfumata. Am pus prima crema cu spatula de silicon niveland dupa care am pus a doua felie de blat si am presat usor. Intr-o craticioara am pus visinele, zaharul dar si zeama visinelor. Am adaugat si siropul si apa. Intr-o canuta am pus gelatina si 2 linguri de apa pentru a se hidrata. Craticioara am pus-o la foc incet si am amestecat usor. Nu am lasat-o sa fiarba ci numai sa se incalzeasca pentru a nu distruge gelatina. Am tras craticioara de pe foc, am adaugat gelatina si am amestecat bine. Am pus intregul amestec din nou la incalzit fara a lasa sa atinga punctul de fierbere (folositi indicatiile de pe pachetul de gelatina). Pachetul are 10gr si este suficient pentru 500 ml de lichid. Puteti mari cantitatea daca doriti un jeleu ferm. Dupa ce am luat craticioara de pe foc am lasat visinele la racit. Atunci cand amestecul este pregatit pentru a fi pus peste blat, el devine vascos. Punem si a treia felie de blat si acoperim forma cu folie alimentara. Punem tortul in frigider si il lasam la rece cel putin 3-4 ore pana la decorare si servire. Eu l-am decorat simplu, cu frisca si fructe de sezon. Este minunat rece, langa un sirop sau o limonada cu gheata!Spor la treaba si pofta buna!

Placintele dospite cu urda si marar

Zilele astea am tot incercat diverse retete de aluaturi dospite, de paine sau patiserie. Unele mi-au adus zambetul pe buze pentru ca semanau cu retete pe care le mai vazusem la Buni a mea, altele au fost complet noi dar care au fost o surpriza frumoasa. Am ales cateva care mi s-au parut de pastrat.Printre ele se afla si o reteta de placintele dospite cu urda si marar.Mie imi plac aluaturile pufoase, cu textura aerata. Mi-a luat ceva timp sa gasesc reteta cea mai apropiata de ceea ce imi facea Buni cand eram mica. In zona noastra se fac placintele sau branzoaice cu urda dulce si marar. Nu este o combinatie pe care o iubeste oricine, ori iti place, ori te feresti mereu de ea. Eu am crescut cu gustul si cu mirosul lor, cu aroma pe care nu o pot uita. Si toate astea imi aduc aminte de Buni de care mi-e atat de dor! Daca as putea sa o aduc inapoi macar pentru cateva clipe,as face-o!Copil fiind, nu mi se parea important si interesant sa imi scriu retetele de familie. Acum cu greu recreez ceea ce imi aduc aminte. Asa ca daca aveti bunici sau strabunici care va mai pot spune din retetele si secretele bucatariei noastre, apucati-va de scris.Ingredientele folosite pentru aceasta reteta sunt urmatoarele:
-600gr faina alba de cozonac
-350ml lapte
-3 galbenusuri mari + 1 galbenus pentru uns (optional)
-100gr unt topit
-50gr de zahar
-vanilie
-coaja rasa de lamaie
-50gr de drojdie
-putina sare
Pentru umplutura:
-500gr urda dulce
-100gr zahar
-1 ou
-o manuta de marar
Cum am procedat.
Am pus faina, zaharul, sarea, drojdia sfaramata (am folosit proaspata), vanilia si coaja de lamaie in bolul in care am mixat si am amestecat cu o spatula.
Apoi am adaugat galbenusurile si laptele si am inceput sa mixez la viteza mica pana s-a omogenizat aluatul.
Untul l-am topit dar nu l-am infierbantat, dupa care l-am adaugat treptat, in timp ce mixerul framanta. Cu totul mixerul a framantat vreo 10 minute, cu pauze in care am mai dat aluatul de pe peretii bolului cu o spatula de silicon. Aluatul trebuie sa nu mai fie lipicios in momentul in care ati terminat de framantat, fie cu mixerul sau cu mana. Am transferat apoi aluatul intr-un bol uns cu ulei pe care l-am acoperit cu folie de plastic. Aluatul a crescut asa cum vedeti mai sus-si-a dublat volumul.
Intre timp am preparat umplutura. Urda sfaramata se amesteca impreuna cu mararul taiat marunt si cu zaharul. In final se adauga oul si se omogenizeaza compozitia.
Am intins aluatul pe masa unsa cu ulei si l-am taiat sub forma de patrat. Pe fiecare bucata am pus urda si am lipit colturile opuse. Pliculetele obtinute se pun in tava si se mai lasa la dospit inca 20-30 de minute.
Am preincalzit cuptorul la 190 de grade dupa care am pus tava pe treapta din mijloc. Placintelele mele au inceput sa se rumeneasca in cca 10 minute.Dupa vreo 20 de minute le-am uns cu galbenus de ou si le-am lasat sa se coaca in continuare.Placintele mele s-au rumenit frumos si au fost delicioase. Le puteti servi fierbinti, calde, reci, cu lapte, cu zahar pudra. Vor fi minunate.
Pofta buna!

Cornuri cu unt

Nu stiu la voi in familie cum era, dar cand eram mici, Buni a mea obisnuia sa faca mereu ceva dulce pentru duminica. Nu conta prea mult ce, era foarte important sa fie ceva dulce. Noi nu am preluat in totalitate aceasta idee insa eu imi doresc sa pastrez aceasta traditie. Saptamana trecuta am incercat o noua reteta de cornuri cu unt. Imi doream o reteta cu aluat fraged, care sa se desfaca in fasii, sa se pastreze proaspat mai mult timp. Asa ca m-am apucat de treaba. Si au iesit mai bine decat speram.
Pentru aceasta reteta am folosit urmatoarele ingrediente
-600g faina
-300ml lapte
-50g drojdie proaspata
-100g zahar
-3 galbenusuri
-1 ou intreg
-vanilie
-coaja rasa de la o lamaie
-100g unt moale
-optional – 2 galbenus pentru uns cornurile
Am amestecat faina, zaharul, vanilia, drojdia si coaja de lamaie intr-un vas – eu l-am folosit pe cel al mixerului, unde urma sa framant. Am amestecat cu o spatula, dupa care am fixat vasul pentru a incepe framantarea.Apoi am pornit mixerul si am adaugat treptat laptele, oul si galbenusul.Daca nu folositi un mixer pentru framantare, puneti ingredientele lichide treptat, in timp ce framantati incet. Am framantat aluatul cam 10 minute, timp in care a devenit elastic si nu se mai lipea de mana. Cam asa arata cand am terminat si l-am pus la dospit intr-un alt castron uns cu ulei. Recipientul in care puneti aluatul la dospit trebuie acoperit cu film de plastic. Am lasat aluatul la dospit pana si-a dublat volumul. Apoi l-am intins pe masa unsa cu ulei si l-am impartit in trei bucati egale. Puteti sa il impartiti si in sase daca doriti sa obtineti cornuri de dimensiuni mai mici. Am intins prima bucata de aluat si am pus o parte din untul moale. Trebuie sa impartiti untul in doua, astfel incat sa va ajunga sa puneti intre cele trei bucati de aluat.In cazul in care aveti mai multe bucati de aluat (daca ati dorit cornuri mai mici), atunci untul trebuie impartit astfel incat sa va ajunga sa ungeti foile formate – daca aveti sase bucati de aluat, impartiti untul in patru. Am pus a doua bucata de aluat, am intins-o, am uns-o cu unt, dupa care am pus si am intins ultima bucata. Apoi am taiat in triunghiuri-eu am vrut sa obtin triunghiuri mai mari. Va puteti juca cu dimensiunile-numarul de cornuri obtinute depinde de cat de mari sau mici le doriti. Pe fiecare triunghi de aluat am pus gem dupa care le-am asezat in tava. Cornurile se lasa sa dospeasca in tava cam 20-25 de minute, dupa care se ung cu galbenus de ou. Cuptorul l-am preincalzit la 190 de grade. Cornurile mele s-au copt si s-au rumenit frumos in 40 de minute.
Mai am de lucrat la tehnica de rulare si la taiere insa per total ma pot declara multumita de rezultat.
                                                    Cornurile sunt pufoase, aromate si se mentin proaspete-la noi au rezistat doua zile.
Va doresc spor la treaba si pofta buna! Urmeaza alte retete cu aluaturi dospite in curand 🙂

Budinca de cozonac

Stiu ca este perioada in care toata lumea cauta retete pentru Pasti. Eu m-am gandit totusi sa fiu prevazatoare si sa pun o reteta pentru valorificarea cozonacului ramas si pe care nu mai vrea nimeni sa il consume.
Asa ca am facut o budinca simpla de cozonac si cateva fructe de prin frigider. Nu este o reteta complicata si nici ingredientele nu sunt foarte sofisticate.Veti avea nevoie de urmatoarele ingrediente:
– un cozonac
– 400 ml lapte
– 100 g unt
– 200 g zahar
– cateva prune, mere, pere, ce fructe cu pulpa aveti prin casa
– stafide
– coaja de lamaie sau esenta de lamaie
– zahar vanilat
– scortisoaraAm taiat cozonacul felii de grosime potrivita.Prunele pe care le aveam sunt din cele gasite prin magazine si care sunt foarte aspectuoase insa la gust lasa de dorit – ale mele au fost foarte astringente si acrisoare. Le-am spalat si am taiat felii mari si mai grosute.Am folosit o tava cu pereti detasabili in care am presarat zahar. Apoi am asezat felii de prune.Merele curatate de coaja si taiate cubulete le-am pus intr-o tigaie impreuna cu untul. Am adaugat si cateva felii de prune si stafidele. Dupa ce merele s-au inmuiat putin am pus si zaharul. Am obtinut o compozitie asemanatoare cu cea pentru placinta cu mere.In final am pus coaja de lamaie rasa, scortisoara si zaharul vanilat. Umplutura mea pentru budinca mirosea absolut minunat!Am inmuiat bucatile de cozonac in lapte si le-am asezat frumos in tava de jur imprejur, dar si peste feliile de prune dupa care am adaugat umplutura. In final am pus un “capac” de bucati de cozonac.Am pus budinca in cuptor la 160 de grade si am lasat-o cam 50 de minute. Timpul insa trebuie ajustat in functie de consistenta cozonacului. Este bine sa incercati budinca sa vedeti daca este gata-cozonacul de deasupra trebuie sa nu mai fie umed ci ferm. Am lasat budinca sa se raceasca, am intors-o pe o farfurie intinsa cu feliile de prune deasupra si abia apoi am taiat-o. Umplutura va fi astfel mai ferma si se va taia usor.Am pudrat budinca inainte de a o servi insa merge si fara zahar, alaturi de o cafea aromata. Spor la treaba si pofta buna!

Ciorba de vacuta cu legume

Pentru ca e primul articol de anul acesta, vreau sa va spun La mult ani, sa va doresc multa sanatate, fericire si inspiratie.
Si pentru ca a venit vorba de inspiratie, trebuie sa va spun ca si eu, ca si toata lumea,  duc lipsa de idei culinare dupa Sarbatori. In marea majoritate a cazurilor fac o ciorbita buna si incropesc ceva la minut, preferabil la gratar.
Iar cand vine vorba de o ciorbita buna, eu una ma gandesc automat la cea de vita, cu multe legume.
Pentru aceasta reteta am folosit:
– rasol si cuburi de muschi de vita
– 2 morcovi
– 1 ceapa
– 1 pastarnac
– o radacina si frunze de patrunjel
– o jumatate de telina
– 2 cartofi
– o mana de pastai de fasole
– o mana de mazare
– 1 ardei verde si 2 ardei kapia
– bulion
– sare
– piper
– cimbru uscat
Am fiert carnea intr-o oala de presiune timp de vreo 20 de minute dupa care am transferat totul intr-o alta oala.
Am pus radacinoasele taiate cubulete in oala cu ciorba si le-am fiert impreuna cu rasolul si bucatile de muschi vreo 15-20 minute. Apoi am pus si cartofii. Cand cartofii erau aproape fierti am adaugat pastaile de fasole, mazarea si ardeii. In final am pus si bulionul, cimbrul, piperul si am lasat sa mai clocoteasca 5 minute.Nu este o reteta complicata, ci mai degraba una pentru zile reci de iarna, perfecta dupa ospetele culinare de saptamanile trecute. Ce sa mai, sa ne recuperam si sa nici nu muncim prea mult! 🙂Serviti ciorbita fierbinte, cu putin patrunjel deasupra, cu o lingura de smantana sau iaurt si neaparat alaturi de un ardei iute!
Pofta buna!

Midii in vin alb cu paste

Fac aceasta reteta de cativa ani buni. Culmea este ca desi este simpla si o fac destul de des, nu am apucat sa fac fotografii sau sa scriu un articol pentru blog.
Cum in weekend am avut pofta de midii, am mers la Metro si am ales un saculet destul de maricel, suficient pentru doua sau trei persoane. Si de data asta am avut timp si rabdare sa fac poze 🙂

Ingrediente:
– aproximativ 1 kg de midii
– 20g de unt
– 400 ml vin alb sec
– usturoi (cat doriti-ideal ar fi 3-4 catei)
– paste (noi am avut tagliatelle)
– patrunjel
– sare
– piper
Midiile se spala bine si se curata. Ele nu trebuie desfacute-se vor desface singure la fiert.

Vinul ales pentru pregatirea scoicilor a si insotit acest fel de mancare  la masa. De data aceasta am optat pentru un Chardonnay – bob cu bob , de la Vifrana – Adamclisi.
Am topit untul intr-o tigaie mai maricica.

Am pus apoi midiile, am adaugat sare si piper dupa care am pus si vinul. Am acoperit tigaia cu un capac si am asteptat ca midiile sa se desfaca. Dupa ce toate midiile s-au desfacut am pus usturoiul pisat si amestecat cu doua linguri de apa. Am lasat totul sa mai fiarba inca 4-5 minute. Intre timp am fiert si pastele in apa cu sare. Al dente, bineinteles.
Inainte de servire am adaugat patrunjel taiat grosier. Mult patrunjel 🙂
Daca ar fi ceva de recomandat pentru aceasta reteta este faptul ca e de preferat sa o faceti cu midii autohtone. Au un gust mult mai bun.Pofta buna!

Pandispan pufos cu visine si smochine

Chiar daca este Noiembrie, e frig si deja facem pregatiri pentru vacanta de 1 Decembrie sau chiar de Craciun, nu inseamna ca nu putem pregati o prajitura pe cat de simpla, pe atat de gustoasa-pandispan cu visine sau chiar pandispan cu visine si smochine.

Pentru aceasta prajitura veti avea nevoie de urmatoarele ingrediente:
-12 oua
-12 linguri de zahar
-14 linguri de faina
-4 linguri de ulei
-1 pliculet de praf de copt
-putina sare
-vanilie
-coaja de lamaie rasa
-visine si/sau alte fructe

Am separat albusurile de galbenusuri. Albusurilor le-am adaugat asa cum spune la carte un praf de sare dupa care am mixat energic timp de cateva minute.
Cand albusurile si-au dublat volumul, am adaugat cateva linguri de zahar si am mixat. Am continuat pana ce am pus toata cantitatea de zahar. Am obtinut o spuma ferma, lucioasa.

Galbenusurile le-am amestecat cu ulei. Acesta se adauga treptat-o lingura si se amesteca, inca o lingura si se amesteca-cam la fel ca la maioneza.

Compozitia obtinuta din galbenusuri si ulei se adauga treptat in spuma de albusuri, amestecand cu o spatula de silicon de jos in sus. Miscarea este foarte importanta deoarece astfel vom pastra volumul albusurilor si implicit al pandispanului. Faina se adauga in acelasi mod. Se pun cate 2-3 linguri in ploaie dupa care se amesteca de jos in sus. La final se adauga praful de copt, vanilia si coaja de lamaie.

Compozitia obtinuta este suficienta pentru o tava obisnuita de cuptor cu dimensunile de 44×37.5cm. In seara in care am facut fotografiile pentru aceasta reteta, am facut doua prajituri-una intr-o tava mare – cu visine, si una intr-o tava mai mica, numai cu jumatate din cantitati-cu visine si smochine. Asadar, daca vi se parea ca prajitura este prea mare sau ca folositi prea multe oua, atunci puteti oricand prepara pandispanul intr-o tava mai mica si cu niste cantitati mai mici. Visinele au fost scurse bine inainte de a le pune in prajitura si nu au fost tavalite in faina. Smochinele au fost proaspete, taiate in felii potrivite.

Aproape orice fruct se poate folosi la aceasta prajitura. Nu veti avea probleme cu fructele-nu se vor duce la fundul tavei si nu se vor lipi deoarece compozitia blatului este destul de ferma incat sa le mentina.
Prajitura se poate servi pudrata cu zahar sau simpla, alaturi de un suc proaspat, de o cafea sau un ceai. Musai langa cei dragi!Pofta buna!  🙂

Salata de icre

De-a lungul timpului am incercat toate marcile de salata de icre de pe piata, fiecare reteta nou aparuta, orice varianta care ar fi putut semana cu ceva ce am gustat intr-o vacanta. In final am decis sa imi fac propria salata, cu ajutorul unei combinatii de retete.

Probabil ca va amintiti de retetele pe care le faceau mamele si bunicile noastre acum cateva zeci de ani. Marea majoritate contineau foarte putine icre si gris fiert, cartofi sau paine inmuiata din abundenta. Eu mi-am dorit ca reteta mea sa aiba un foarte mare continut de icre. In final a iesit exact cum imi doream.

 

Ingredientele de care aveti nevoie sunt urmatoarele:

5 linguri de icre (eu am avut de crap)

150 ml apa minerala

300 -350 ml ulei de floarea soarelui

2 felii de paine alba

1 ceapa rosie

 

Am prajit painea la prajitor. Apoi am razuit partea crocanta ca sa obtin 2-3 linguri de miez – ca un fel de pesmet. Cel din comert nu este prea crocant si nu il puteam folosi pentru a sparge cateva icre inainte sa pun mixerul in functiune.

Am pus icrele intr-un bol dupa care am adaugat miezul crocant de paine. Am amestecat energic  timp de vreo doua minute, cu o lingura de lemn.

Apoi am adaugat in bolul cu icre aproximativ 150 ml de apa minerala. Am amestecat cu lingura pentru a omogeniza compozitia dupa care am inceput sa mixez. Uleiul se adauga treptat, in fir subtire, in timp ce se mixeaza. Se adauga suc de lamaie treptat, insa in cantitati foarte mici. Va recomand sa gustati din cand in cand deoarece este posibil ca sucul de lamaie sa fie prea acru pentru gustul vostru iar o cantitate prea mare ar acri si salata.

Cand salata de icre este aproape gata, ea ar trebui sa arate ca si in fotografie. Mai ramane sa adaugam ceapa si am terminat!

Am taiat ceapa rosie si am frecat-o cu sare grunjoasa dupa care am pus-o la scurs intr-o strecuratoare. Am lasat-o cam 30 de minute asa dupa care am spalat-o bine. Am strecurat-o dupa care am pus-o in bolul cu icre si am amestecat energic. Probabil ca va intrebati de ce am frecat ceapa cu sare. Ei bine, ceapa lasa un gust usor amar atat in salata de icre cat si in cea de vinete daca o adaugam pur si simplu. Asa ca o deshidratam putin cu sare si o spalam. Astfel eliminam si gustul usor amar.

Serviti salata de icre cum doriti-cu paine proaspata, prajita, pe felii de lamaie, de ardei sau pe bagheta crocanta. Va fi la fel de buna! Promit! 🙂

Pofta buna!

Gem de caise cu migdale

Anul acesta avem parte de multe caise, cum nu am mai avut de ceva timp.
Nu am mai facut gem de caise de vreo patru, cinci ani si parca imi era dor sa am borcanasele mele. La noi caisele sunt inca verzi, zarzarele mai au nevoie de vreo saptamana, asa ca mi-am zis sa cumpar cateva din piata. Am fost la Obor unde am gasit foarte multe caise, neasteptat de multa zmeura, coacaze, mure, pepeni, visine si chiar cirese.
Desi a fost foarte cald in weekend, nu m-am descurajat si m-am apucat de treaba.

Pentru gemul parfumat de caise am folosit urmatoarele cantitati:
– 6 kg de caise (dupa scoaterea samburilor au ramas cam 5,5 kg)
– 700 g de zahar cristal
– 200 ml de apa
– zeama de la o lamaie
– un pumn de migdale
– cativa samburi de caise

Am spalat si am curatat caisele de samburi si codite dupa care le-am pus intr-o cratita.

Am adaugat in cratita 200 ml de apa si am pus-o la foc mic. Apoi am amestecat incet, incercand sa pastrez fructele intregi. Am adaugat zeama de lamaie iar caisele au lasat suficient suc astfel incat s-a format un lichid care curand a inceput sa fiarba. Cand fructele s-au fiert, am adaugat zaharul. Poate va intrebati ce rost are adaugarea de zeama de lamaie cand fructele oricum sunt acrisoare. Ei bine, zeama de lamaie previne oxidarea si schimbarea culorii gemului. Adaugarea zaharului la sfarsit are acelasi rol – de a nu schimba culoarea gemului. Zaharul adaugat la inceput se va carameliza in timpul fierberii.

Cu 10 minute inainte de a stinge focul am adaugat cativa miezi de samburi de caise si un pumn de migdale. Dupa ce au fiert am stins focul si am tras cratita deoparte.
Am pus gemul in borcane curate si uscate. Am folosit capace noi, filatate, pe care le-am spalat bine inainte si le-am uscat.

Am sterilizat borcanele timp de 45 de minute la bain marie, in cuptor (de cand apa a inceput sa fiarba). Atentie – tava in care puneti borcanele trebuie tapetata cu hartie de revista sau ziar, pusa in patru, apoi se adauga apa. Puneti peste borcane un prosop de bumbac imbibat cu apa. Temperatura in cuptor trebuie sa fie destul de mica iar incalzirea borcanelor sa se faca treptat. La fel se va face si racirea, in cuptor, treptat, dupa inchiderea cuptorului.Timpul de sterilizare este destul de lung deoarece cantitatea de zahar adaugata este mica si gemul ar putea fermenta.

Serviti gemul cu painea voastra prajita preferata, cu foietaj, in prajituri, la cornuri sau la tot ce va face placere.

Pofta buna!

Dulceata de visine

Zilele trecute m-am hotarat sa fac niste dulceata de visine, desi stiam sigur ca nu sunt prea multi amatori in familie. Nu am mai facut de ceva timp pentru ca mai aveam din anii trecuti.
Am plecat sambata dimineata la Obor cu gandul sa iau cateva visine si niste cirese amare. Am gasit niste visine foarte frumoase si coapte.
Odata ajunsa acasa, am spalat fructele si m-am pus pe curatat samburi. Mi-a luat ceva timp dar macar nu am facut prea multa mizerie – am folosit masa din curte pentru actiunile mele murdare :).

Ce am folosit pentru dulceata:
– 2,5 kg visine fara samburi
– 1,5 kg zahar cristal
– sucul de la o lamaie mare
– o jumatate de lamaie mare, feliata

Dupa ce am curatat visinele de samburi le-am lasat intr-o cratita impreuna cu zaharul. Le-am amestecat pentru ca sucul visinelor sa iasa mai repede. Mai demult puneam zaharul peste visine si asteptam cateva ore bune pana se forma acel suc.
Dupa vreo doua ore in care le-am lasat acoperite cu un prosop, sucul de visine era suficient pentru a incepe fierberea dulcetii. Cu putin inainte de a incepe sa fierb dulceata am stors si lamaia astfel incat sa am totul pregatit.

Desi in retetele clasice cantitatea de fructe si cea de zahar sunt 1:1, eu incerc sa reduc pe cat de mult pot zaharul.
Am pus cratita la foc mic, nu inainte de a adauga zeama de lamaie peste fructe. In scurt timp dulceata a inceput sa fiarba. Am amestecat usor in ea, avand grija ca fructele sa nu fie zdrobite. La un moment dat o spuma de culoare rozalie si-a facut aparitia la suprafata. Am luat spuma de la suprafata si am amestecat in continuare usor.
Cu 10 minute inainte ca dulceata sa fie gata (va dati seama dupa consistenta siropului care devine mai densa), am adaugat feliile de lamaie.
Am incercat sa vad daca dulceata este gata asa cum fac gospodinele de zeci de ani – pe o farfurioara alba am picurat cativa stropi de sirop pe care i-am lasat sa se raceasca. Daca acestia sunt lipiciosi insa nu se preling de pe farfurie atunci cand o inclinam, atunci dulceata este gata.
Feliile de lamaie se scot din dulceata pe o farfurie. Dulceata am pus-o in borcane curate si uscate, carora le-am pus capace noi si bine curatate.
Puteti sa intoarceti borcanele cu fundul in sus si sa le acoperiti cu un prosop pentru a sta calde sau sa le sterilizati timp de 10 minute dupa ce apa a inceput sa fiarba, la bain-marie. Eu am folosit a doua metoda.
Am sterilizat borcanele la bain-marie, in cuptor. Am pus hartie de ziar pusa in patru pe fundul unei cratite, apoi am pus borcanele si am adaugat apa astfel incat acestea erau acoperite cam 2/3. Peste borcane am pus un prosop de bumbac udat bine si am introdus cratita in cuptor. Am fixat temperatura astfel incat sa fie medie (nu stiu cat exact pentru ca am un uptor clasic pe gaz). Borcanele se vor incalzi treptat, odata cu cuptorul. Le-am lasat cam 10 minute dupa ce apa din cratita incepuse sa fiarba, apoi am stins focul. Borcanele au fost lasate in cuptor pentru a se raci lent si complet.

Inca mai gasiti visine in piete si e pacat sa nu profitati ca anul acesta am avut din belsug.
Deci spor la treaba si pofta buna!