Dulceata de visine

Zilele trecute m-am hotarat sa fac niste dulceata de visine, desi stiam sigur ca nu sunt prea multi amatori in familie. Nu am mai facut de ceva timp pentru ca mai aveam din anii trecuti.
Am plecat sambata dimineata la Obor cu gandul sa iau cateva visine si niste cirese amare. Am gasit niste visine foarte frumoase si coapte.
Odata ajunsa acasa, am spalat fructele si m-am pus pe curatat samburi. Mi-a luat ceva timp dar macar nu am facut prea multa mizerie – am folosit masa din curte pentru actiunile mele murdare :).

Ce am folosit pentru dulceata:
– 2,5 kg visine fara samburi
– 1,5 kg zahar cristal
– sucul de la o lamaie mare
– o jumatate de lamaie mare, feliata

Dupa ce am curatat visinele de samburi le-am lasat intr-o cratita impreuna cu zaharul. Le-am amestecat pentru ca sucul visinelor sa iasa mai repede. Mai demult puneam zaharul peste visine si asteptam cateva ore bune pana se forma acel suc.
Dupa vreo doua ore in care le-am lasat acoperite cu un prosop, sucul de visine era suficient pentru a incepe fierberea dulcetii. Cu putin inainte de a incepe sa fierb dulceata am stors si lamaia astfel incat sa am totul pregatit.

Desi in retetele clasice cantitatea de fructe si cea de zahar sunt 1:1, eu incerc sa reduc pe cat de mult pot zaharul.
Am pus cratita la foc mic, nu inainte de a adauga zeama de lamaie peste fructe. In scurt timp dulceata a inceput sa fiarba. Am amestecat usor in ea, avand grija ca fructele sa nu fie zdrobite. La un moment dat o spuma de culoare rozalie si-a facut aparitia la suprafata. Am luat spuma de la suprafata si am amestecat in continuare usor.
Cu 10 minute inainte ca dulceata sa fie gata (va dati seama dupa consistenta siropului care devine mai densa), am adaugat feliile de lamaie.
Am incercat sa vad daca dulceata este gata asa cum fac gospodinele de zeci de ani – pe o farfurioara alba am picurat cativa stropi de sirop pe care i-am lasat sa se raceasca. Daca acestia sunt lipiciosi insa nu se preling de pe farfurie atunci cand o inclinam, atunci dulceata este gata.
Feliile de lamaie se scot din dulceata pe o farfurie. Dulceata am pus-o in borcane curate si uscate, carora le-am pus capace noi si bine curatate.
Puteti sa intoarceti borcanele cu fundul in sus si sa le acoperiti cu un prosop pentru a sta calde sau sa le sterilizati timp de 10 minute dupa ce apa a inceput sa fiarba, la bain-marie. Eu am folosit a doua metoda.
Am sterilizat borcanele la bain-marie, in cuptor. Am pus hartie de ziar pusa in patru pe fundul unei cratite, apoi am pus borcanele si am adaugat apa astfel incat acestea erau acoperite cam 2/3. Peste borcane am pus un prosop de bumbac udat bine si am introdus cratita in cuptor. Am fixat temperatura astfel incat sa fie medie (nu stiu cat exact pentru ca am un uptor clasic pe gaz). Borcanele se vor incalzi treptat, odata cu cuptorul. Le-am lasat cam 10 minute dupa ce apa din cratita incepuse sa fiarba, apoi am stins focul. Borcanele au fost lasate in cuptor pentru a se raci lent si complet.

Inca mai gasiti visine in piete si e pacat sa nu profitati ca anul acesta am avut din belsug.
Deci spor la treaba si pofta buna!

 

Suc racoritor de visine si lamai

Weekend-ul ce tocmai a trecut am facut o vizita fulger la Obor (si cand spun fulger, pai fulger a fost!). Am cumparat cateva cirese foarte amare si foarte coapte din care am facut o dulceata extraordinar de buna si visine frumoase si foarte gustoase.
Toata lumea ma intreaba de caisele noastre romanesti. Nu am luat si caise, desi am in plan sa fac un gem sau o dulceata de caise putin mai deosebite – o sa va povestesc toate chestiile astea la timpul lor. Intr-o zi am sa fac si un reportaj foto la Obor. Pacat totusi ca fotografiile nu pot reda mirosul de fructe si legume proaspete, zumzetul oamenilor grabiti si zarva vanzatorilor de toate felurile.
Ce va spuneam? Ca am luat visine. Am facut dulceata, am si mancat cateva ca pofta era mare si am facut suc racoritor pentru pranzul de duminica.

Este prima data cand fac suc de visine dar cu siguranta ramane intre retetele care se vor repeta.

Ce ingrediente am folosit pentru un litru si jumatate de suc de visine si lamaie:
– 250 g visine fara samburi
– 3 linguri de miere
– sucul de la doua lamai mari
– 1.5 litri apa minerala (sau plata)

Am scos samburii visinelor si am stors cele doua lamai. Visinele impreuna cu sucul de lamaie le-am pus in blender si le-am pasat. In piureul obtinut am adaugat mierea si am amestecat pana la omogenizare. Am pus piureul de visine intr-un recipient si am adaugat apa minerala. Puteti folosi apa plata sau minerala – cea minerala isi va pierde din aciditate.
Amestecul astfel obtinut a fost lasat la frigider peste noapte pentru ca gusturile visinelor si lamailor sa se combine mult mai bine. Inainte de servire am strecurat sucul intr-o carafa, am adaugat felii de lamaie, cateva visine si cuburi de gheata.
Ce e important de spus – cantitatile sunt orientative, va puteti juca foarte usor cu toate ingredentele si vedeti cum va place mai mult – suc mai acrisor, mai dulce, cu mai multe visine, cu mai multe lamai, etc.

Fotografierea s-a dovedit a fi o aventura printre multi picuri de ploaie – cam multi in ultimele weekend-uri – dar si cu o asistenta putin cam prea curioasa. Catelul nostru de la resedinta de vara, Miky, a vrut neaparat sa vada ce e cu atatea visine insirate si cu sticlele alea puse aiurea pe scaune prin curte. Intr-un final s-a convins ca-i decat o ciudatenie de-a mea care fac poze la tot: lui, florilor, castravetilor si rosiilor din solar.

Dulceata de trandafiri

Saptamana trecuta, in timp ce ne pregateam pentru scurta vacanta de Rusalii, am primit o punguta cu petale de trandafir de dulceata. Mi-ar fi parut rau sa le arunc si in mod sigur nu ar fi rezistat inca patru zile pana cand ne intorceam. Asa ca m-am mobilizat si am facut dulceata.
Nu am mai facut de ceva timp si nu mai stiam exact cantitatile. In final am combinat doua retete. A iesit o dulceata incredibil de parfumata si colorata.
Mi-am adus aminte de o vecina de-a bunicii. Doamna respectiva provenea dintr-o familie veche, instarita si a face dulceata de trandafiri, visine, cirese amare, nuci si chiar serbeturi, era o traditie. Nu stiu ce retete folosea dar imi aduc aminte cu drag de Tanti Maria si dulceturile dumneaei. Din pacate nici una din cele trei fiice nu cred ca a mostenit retetele si daruirea dumneaei.
Am inceput sa imi pregatesc dulceata sperand ca ma voi apropia ca gust de cea pe care ne-o servea Tanti Maria vara, cu un pahar de sifon rece alaturi.

Cantitatile folosite au fost urmatoarele:
– 500 g de petale de trandafir
– 750g zahar tos
– 375 ml apa 
– zeama de la doua lamai mari
Am spalat petalele de trandafir intr-o strecuratoare. In mod normal ele trebuiau spalate inainte de a fi desprinse – eu asa le-am primit-desprinse. Se scurg bine si se pun intr-un castron. Eu nu am rupt partea alba a petalei, desi in una din cartile consultate scria clar ca se rupe sau se taie cu o foarfeca.
Peste petalele din castron am pus 3-4 linguri de zahar si le-am frecat bine. In final am adaugat doua linguri de zeama de lamaie si am amestecat. Am acoperit cu un film de aluminiu si am inceput sa prepar siropul.
Zaharul ramas si apa se pun la fiert intr-o cratita. Cand zaharul s-a dizolvat si siropul a inceput sa fiarba cu bulbuci mari, am pus petalele de trandafir si zeama de lamaie ramasa. Am lasat sa fiarba cateva minute dupa care am incercat consistenta siropului pe o farfurie curata si uscata, deschisa la culoare. Cand picaturile devin precum un jeleu (nu curge usor), dulceata este gata. 
Dulceata se pune in borcanase curate si uscate. Eu am avut din cele cu garnitura de cauciuc si capac de sticla. 
Pana cand vom avea propriul nostru trandafir pentru dulceata, ne delectam privirea cu altii, din gradina.