Cornuri cu unt

Nu stiu la voi in familie cum era, dar cand eram mici, Buni a mea obisnuia sa faca mereu ceva dulce pentru duminica. Nu conta prea mult ce, era foarte important sa fie ceva dulce. Noi nu am preluat in totalitate aceasta idee insa eu imi doresc sa pastrez aceasta traditie. Saptamana trecuta am incercat o noua reteta de cornuri cu unt. Imi doream o reteta cu aluat fraged, care sa se desfaca in fasii, sa se pastreze proaspat mai mult timp. Asa ca m-am apucat de treaba. Si au iesit mai bine decat speram.
Pentru aceasta reteta am folosit urmatoarele ingrediente
-600g faina
-300ml lapte
-50g drojdie proaspata
-100g zahar
-3 galbenusuri
-1 ou intreg
-vanilie
-coaja rasa de la o lamaie
-100g unt moale
-optional – 2 galbenus pentru uns cornurile
Am amestecat faina, zaharul, vanilia, drojdia si coaja de lamaie intr-un vas – eu l-am folosit pe cel al mixerului, unde urma sa framant. Am amestecat cu o spatula, dupa care am fixat vasul pentru a incepe framantarea.Apoi am pornit mixerul si am adaugat treptat laptele, oul si galbenusul.Daca nu folositi un mixer pentru framantare, puneti ingredientele lichide treptat, in timp ce framantati incet. Am framantat aluatul cam 10 minute, timp in care a devenit elastic si nu se mai lipea de mana. Cam asa arata cand am terminat si l-am pus la dospit intr-un alt castron uns cu ulei. Recipientul in care puneti aluatul la dospit trebuie acoperit cu film de plastic. Am lasat aluatul la dospit pana si-a dublat volumul. Apoi l-am intins pe masa unsa cu ulei si l-am impartit in trei bucati egale. Puteti sa il impartiti si in sase daca doriti sa obtineti cornuri de dimensiuni mai mici. Am intins prima bucata de aluat si am pus o parte din untul moale. Trebuie sa impartiti untul in doua, astfel incat sa va ajunga sa puneti intre cele trei bucati de aluat.In cazul in care aveti mai multe bucati de aluat (daca ati dorit cornuri mai mici), atunci untul trebuie impartit astfel incat sa va ajunga sa ungeti foile formate – daca aveti sase bucati de aluat, impartiti untul in patru. Am pus a doua bucata de aluat, am intins-o, am uns-o cu unt, dupa care am pus si am intins ultima bucata. Apoi am taiat in triunghiuri-eu am vrut sa obtin triunghiuri mai mari. Va puteti juca cu dimensiunile-numarul de cornuri obtinute depinde de cat de mari sau mici le doriti. Pe fiecare triunghi de aluat am pus gem dupa care le-am asezat in tava. Cornurile se lasa sa dospeasca in tava cam 20-25 de minute, dupa care se ung cu galbenus de ou. Cuptorul l-am preincalzit la 190 de grade. Cornurile mele s-au copt si s-au rumenit frumos in 40 de minute.
Mai am de lucrat la tehnica de rulare si la taiere insa per total ma pot declara multumita de rezultat.
                                                    Cornurile sunt pufoase, aromate si se mentin proaspete-la noi au rezistat doua zile.
Va doresc spor la treaba si pofta buna! Urmeaza alte retete cu aluaturi dospite in curand 🙂

Budinca de cozonac

Stiu ca este perioada in care toata lumea cauta retete pentru Pasti. Eu m-am gandit totusi sa fiu prevazatoare si sa pun o reteta pentru valorificarea cozonacului ramas si pe care nu mai vrea nimeni sa il consume.
Asa ca am facut o budinca simpla de cozonac si cateva fructe de prin frigider. Nu este o reteta complicata si nici ingredientele nu sunt foarte sofisticate.Veti avea nevoie de urmatoarele ingrediente:
– un cozonac
– 400 ml lapte
– 100 g unt
– 200 g zahar
– cateva prune, mere, pere, ce fructe cu pulpa aveti prin casa
– stafide
– coaja de lamaie sau esenta de lamaie
– zahar vanilat
– scortisoaraAm taiat cozonacul felii de grosime potrivita.Prunele pe care le aveam sunt din cele gasite prin magazine si care sunt foarte aspectuoase insa la gust lasa de dorit – ale mele au fost foarte astringente si acrisoare. Le-am spalat si am taiat felii mari si mai grosute.Am folosit o tava cu pereti detasabili in care am presarat zahar. Apoi am asezat felii de prune.Merele curatate de coaja si taiate cubulete le-am pus intr-o tigaie impreuna cu untul. Am adaugat si cateva felii de prune si stafidele. Dupa ce merele s-au inmuiat putin am pus si zaharul. Am obtinut o compozitie asemanatoare cu cea pentru placinta cu mere.In final am pus coaja de lamaie rasa, scortisoara si zaharul vanilat. Umplutura mea pentru budinca mirosea absolut minunat!Am inmuiat bucatile de cozonac in lapte si le-am asezat frumos in tava de jur imprejur, dar si peste feliile de prune dupa care am adaugat umplutura. In final am pus un “capac” de bucati de cozonac.Am pus budinca in cuptor la 160 de grade si am lasat-o cam 50 de minute. Timpul insa trebuie ajustat in functie de consistenta cozonacului. Este bine sa incercati budinca sa vedeti daca este gata-cozonacul de deasupra trebuie sa nu mai fie umed ci ferm. Am lasat budinca sa se raceasca, am intors-o pe o farfurie intinsa cu feliile de prune deasupra si abia apoi am taiat-o. Umplutura va fi astfel mai ferma si se va taia usor.Am pudrat budinca inainte de a o servi insa merge si fara zahar, alaturi de o cafea aromata. Spor la treaba si pofta buna!

Ciorba de vacuta cu legume

Pentru ca e primul articol de anul acesta, vreau sa va spun La mult ani, sa va doresc multa sanatate, fericire si inspiratie.
Si pentru ca a venit vorba de inspiratie, trebuie sa va spun ca si eu, ca si toata lumea,  duc lipsa de idei culinare dupa Sarbatori. In marea majoritate a cazurilor fac o ciorbita buna si incropesc ceva la minut, preferabil la gratar.
Iar cand vine vorba de o ciorbita buna, eu una ma gandesc automat la cea de vita, cu multe legume.
Pentru aceasta reteta am folosit:
– rasol si cuburi de muschi de vita
– 2 morcovi
– 1 ceapa
– 1 pastarnac
– o radacina si frunze de patrunjel
– o jumatate de telina
– 2 cartofi
– o mana de pastai de fasole
– o mana de mazare
– 1 ardei verde si 2 ardei kapia
– bulion
– sare
– piper
– cimbru uscat
Am fiert carnea intr-o oala de presiune timp de vreo 20 de minute dupa care am transferat totul intr-o alta oala.
Am pus radacinoasele taiate cubulete in oala cu ciorba si le-am fiert impreuna cu rasolul si bucatile de muschi vreo 15-20 minute. Apoi am pus si cartofii. Cand cartofii erau aproape fierti am adaugat pastaile de fasole, mazarea si ardeii. In final am pus si bulionul, cimbrul, piperul si am lasat sa mai clocoteasca 5 minute.Nu este o reteta complicata, ci mai degraba una pentru zile reci de iarna, perfecta dupa ospetele culinare de saptamanile trecute. Ce sa mai, sa ne recuperam si sa nici nu muncim prea mult! 🙂Serviti ciorbita fierbinte, cu putin patrunjel deasupra, cu o lingura de smantana sau iaurt si neaparat alaturi de un ardei iute!
Pofta buna!

Midii in vin alb cu paste

Fac aceasta reteta de cativa ani buni. Culmea este ca desi este simpla si o fac destul de des, nu am apucat sa fac fotografii sau sa scriu un articol pentru blog.
Cum in weekend am avut pofta de midii, am mers la Metro si am ales un saculet destul de maricel, suficient pentru doua sau trei persoane. Si de data asta am avut timp si rabdare sa fac poze 🙂

Ingrediente:
– aproximativ 1 kg de midii
– 20g de unt
– 400 ml vin alb sec
– usturoi (cat doriti-ideal ar fi 3-4 catei)
– paste (noi am avut tagliatelle)
– patrunjel
– sare
– piper
Midiile se spala bine si se curata. Ele nu trebuie desfacute-se vor desface singure la fiert.

Vinul ales pentru pregatirea scoicilor a si insotit acest fel de mancare  la masa. De data aceasta am optat pentru un Chardonnay – bob cu bob , de la Vifrana – Adamclisi.
Am topit untul intr-o tigaie mai maricica.

Am pus apoi midiile, am adaugat sare si piper dupa care am pus si vinul. Am acoperit tigaia cu un capac si am asteptat ca midiile sa se desfaca. Dupa ce toate midiile s-au desfacut am pus usturoiul pisat si amestecat cu doua linguri de apa. Am lasat totul sa mai fiarba inca 4-5 minute. Intre timp am fiert si pastele in apa cu sare. Al dente, bineinteles.
Inainte de servire am adaugat patrunjel taiat grosier. Mult patrunjel 🙂
Daca ar fi ceva de recomandat pentru aceasta reteta este faptul ca e de preferat sa o faceti cu midii autohtone. Au un gust mult mai bun.Pofta buna!

Pandispan pufos cu visine si smochine

Chiar daca este Noiembrie, e frig si deja facem pregatiri pentru vacanta de 1 Decembrie sau chiar de Craciun, nu inseamna ca nu putem pregati o prajitura pe cat de simpla, pe atat de gustoasa-pandispan cu visine sau chiar pandispan cu visine si smochine.

Pentru aceasta prajitura veti avea nevoie de urmatoarele ingrediente:
-12 oua
-12 linguri de zahar
-14 linguri de faina
-4 linguri de ulei
-1 pliculet de praf de copt
-putina sare
-vanilie
-coaja de lamaie rasa
-visine si/sau alte fructe

Am separat albusurile de galbenusuri. Albusurilor le-am adaugat asa cum spune la carte un praf de sare dupa care am mixat energic timp de cateva minute.
Cand albusurile si-au dublat volumul, am adaugat cateva linguri de zahar si am mixat. Am continuat pana ce am pus toata cantitatea de zahar. Am obtinut o spuma ferma, lucioasa.

Galbenusurile le-am amestecat cu ulei. Acesta se adauga treptat-o lingura si se amesteca, inca o lingura si se amesteca-cam la fel ca la maioneza.

Compozitia obtinuta din galbenusuri si ulei se adauga treptat in spuma de albusuri, amestecand cu o spatula de silicon de jos in sus. Miscarea este foarte importanta deoarece astfel vom pastra volumul albusurilor si implicit al pandispanului. Faina se adauga in acelasi mod. Se pun cate 2-3 linguri in ploaie dupa care se amesteca de jos in sus. La final se adauga praful de copt, vanilia si coaja de lamaie.

Compozitia obtinuta este suficienta pentru o tava obisnuita de cuptor cu dimensunile de 44×37.5cm. In seara in care am facut fotografiile pentru aceasta reteta, am facut doua prajituri-una intr-o tava mare – cu visine, si una intr-o tava mai mica, numai cu jumatate din cantitati-cu visine si smochine. Asadar, daca vi se parea ca prajitura este prea mare sau ca folositi prea multe oua, atunci puteti oricand prepara pandispanul intr-o tava mai mica si cu niste cantitati mai mici. Visinele au fost scurse bine inainte de a le pune in prajitura si nu au fost tavalite in faina. Smochinele au fost proaspete, taiate in felii potrivite.

Aproape orice fruct se poate folosi la aceasta prajitura. Nu veti avea probleme cu fructele-nu se vor duce la fundul tavei si nu se vor lipi deoarece compozitia blatului este destul de ferma incat sa le mentina.
Prajitura se poate servi pudrata cu zahar sau simpla, alaturi de un suc proaspat, de o cafea sau un ceai. Musai langa cei dragi!Pofta buna!  🙂

Salata de icre

De-a lungul timpului am incercat toate marcile de salata de icre de pe piata, fiecare reteta nou aparuta, orice varianta care ar fi putut semana cu ceva ce am gustat intr-o vacanta. In final am decis sa imi fac propria salata, cu ajutorul unei combinatii de retete.

Probabil ca va amintiti de retetele pe care le faceau mamele si bunicile noastre acum cateva zeci de ani. Marea majoritate contineau foarte putine icre si gris fiert, cartofi sau paine inmuiata din abundenta. Eu mi-am dorit ca reteta mea sa aiba un foarte mare continut de icre. In final a iesit exact cum imi doream.

 

Ingredientele de care aveti nevoie sunt urmatoarele:

5 linguri de icre (eu am avut de crap)

150 ml apa minerala

300 -350 ml ulei de floarea soarelui

2 felii de paine alba

1 ceapa rosie

 

Am prajit painea la prajitor. Apoi am razuit partea crocanta ca sa obtin 2-3 linguri de miez – ca un fel de pesmet. Cel din comert nu este prea crocant si nu il puteam folosi pentru a sparge cateva icre inainte sa pun mixerul in functiune.

Am pus icrele intr-un bol dupa care am adaugat miezul crocant de paine. Am amestecat energic  timp de vreo doua minute, cu o lingura de lemn.

Apoi am adaugat in bolul cu icre aproximativ 150 ml de apa minerala. Am amestecat cu lingura pentru a omogeniza compozitia dupa care am inceput sa mixez. Uleiul se adauga treptat, in fir subtire, in timp ce se mixeaza. Se adauga suc de lamaie treptat, insa in cantitati foarte mici. Va recomand sa gustati din cand in cand deoarece este posibil ca sucul de lamaie sa fie prea acru pentru gustul vostru iar o cantitate prea mare ar acri si salata.

Cand salata de icre este aproape gata, ea ar trebui sa arate ca si in fotografie. Mai ramane sa adaugam ceapa si am terminat!

Am taiat ceapa rosie si am frecat-o cu sare grunjoasa dupa care am pus-o la scurs intr-o strecuratoare. Am lasat-o cam 30 de minute asa dupa care am spalat-o bine. Am strecurat-o dupa care am pus-o in bolul cu icre si am amestecat energic. Probabil ca va intrebati de ce am frecat ceapa cu sare. Ei bine, ceapa lasa un gust usor amar atat in salata de icre cat si in cea de vinete daca o adaugam pur si simplu. Asa ca o deshidratam putin cu sare si o spalam. Astfel eliminam si gustul usor amar.

Serviti salata de icre cum doriti-cu paine proaspata, prajita, pe felii de lamaie, de ardei sau pe bagheta crocanta. Va fi la fel de buna! Promit! 🙂

Pofta buna!

Gem de caise cu migdale

Anul acesta avem parte de multe caise, cum nu am mai avut de ceva timp.
Nu am mai facut gem de caise de vreo patru, cinci ani si parca imi era dor sa am borcanasele mele. La noi caisele sunt inca verzi, zarzarele mai au nevoie de vreo saptamana, asa ca mi-am zis sa cumpar cateva din piata. Am fost la Obor unde am gasit foarte multe caise, neasteptat de multa zmeura, coacaze, mure, pepeni, visine si chiar cirese.
Desi a fost foarte cald in weekend, nu m-am descurajat si m-am apucat de treaba.

Pentru gemul parfumat de caise am folosit urmatoarele cantitati:
– 6 kg de caise (dupa scoaterea samburilor au ramas cam 5,5 kg)
– 700 g de zahar cristal
– 200 ml de apa
– zeama de la o lamaie
– un pumn de migdale
– cativa samburi de caise

Am spalat si am curatat caisele de samburi si codite dupa care le-am pus intr-o cratita.

Am adaugat in cratita 200 ml de apa si am pus-o la foc mic. Apoi am amestecat incet, incercand sa pastrez fructele intregi. Am adaugat zeama de lamaie iar caisele au lasat suficient suc astfel incat s-a format un lichid care curand a inceput sa fiarba. Cand fructele s-au fiert, am adaugat zaharul. Poate va intrebati ce rost are adaugarea de zeama de lamaie cand fructele oricum sunt acrisoare. Ei bine, zeama de lamaie previne oxidarea si schimbarea culorii gemului. Adaugarea zaharului la sfarsit are acelasi rol – de a nu schimba culoarea gemului. Zaharul adaugat la inceput se va carameliza in timpul fierberii.

Cu 10 minute inainte de a stinge focul am adaugat cativa miezi de samburi de caise si un pumn de migdale. Dupa ce au fiert am stins focul si am tras cratita deoparte.
Am pus gemul in borcane curate si uscate. Am folosit capace noi, filatate, pe care le-am spalat bine inainte si le-am uscat.

Am sterilizat borcanele timp de 45 de minute la bain marie, in cuptor (de cand apa a inceput sa fiarba). Atentie – tava in care puneti borcanele trebuie tapetata cu hartie de revista sau ziar, pusa in patru, apoi se adauga apa. Puneti peste borcane un prosop de bumbac imbibat cu apa. Temperatura in cuptor trebuie sa fie destul de mica iar incalzirea borcanelor sa se faca treptat. La fel se va face si racirea, in cuptor, treptat, dupa inchiderea cuptorului.Timpul de sterilizare este destul de lung deoarece cantitatea de zahar adaugata este mica si gemul ar putea fermenta.

Serviti gemul cu painea voastra prajita preferata, cu foietaj, in prajituri, la cornuri sau la tot ce va face placere.

Pofta buna!

Dulceata de visine

Zilele trecute m-am hotarat sa fac niste dulceata de visine, desi stiam sigur ca nu sunt prea multi amatori in familie. Nu am mai facut de ceva timp pentru ca mai aveam din anii trecuti.
Am plecat sambata dimineata la Obor cu gandul sa iau cateva visine si niste cirese amare. Am gasit niste visine foarte frumoase si coapte.
Odata ajunsa acasa, am spalat fructele si m-am pus pe curatat samburi. Mi-a luat ceva timp dar macar nu am facut prea multa mizerie – am folosit masa din curte pentru actiunile mele murdare :).

Ce am folosit pentru dulceata:
– 2,5 kg visine fara samburi
– 1,5 kg zahar cristal
– sucul de la o lamaie mare
– o jumatate de lamaie mare, feliata

Dupa ce am curatat visinele de samburi le-am lasat intr-o cratita impreuna cu zaharul. Le-am amestecat pentru ca sucul visinelor sa iasa mai repede. Mai demult puneam zaharul peste visine si asteptam cateva ore bune pana se forma acel suc.
Dupa vreo doua ore in care le-am lasat acoperite cu un prosop, sucul de visine era suficient pentru a incepe fierberea dulcetii. Cu putin inainte de a incepe sa fierb dulceata am stors si lamaia astfel incat sa am totul pregatit.

Desi in retetele clasice cantitatea de fructe si cea de zahar sunt 1:1, eu incerc sa reduc pe cat de mult pot zaharul.
Am pus cratita la foc mic, nu inainte de a adauga zeama de lamaie peste fructe. In scurt timp dulceata a inceput sa fiarba. Am amestecat usor in ea, avand grija ca fructele sa nu fie zdrobite. La un moment dat o spuma de culoare rozalie si-a facut aparitia la suprafata. Am luat spuma de la suprafata si am amestecat in continuare usor.
Cu 10 minute inainte ca dulceata sa fie gata (va dati seama dupa consistenta siropului care devine mai densa), am adaugat feliile de lamaie.
Am incercat sa vad daca dulceata este gata asa cum fac gospodinele de zeci de ani – pe o farfurioara alba am picurat cativa stropi de sirop pe care i-am lasat sa se raceasca. Daca acestia sunt lipiciosi insa nu se preling de pe farfurie atunci cand o inclinam, atunci dulceata este gata.
Feliile de lamaie se scot din dulceata pe o farfurie. Dulceata am pus-o in borcane curate si uscate, carora le-am pus capace noi si bine curatate.
Puteti sa intoarceti borcanele cu fundul in sus si sa le acoperiti cu un prosop pentru a sta calde sau sa le sterilizati timp de 10 minute dupa ce apa a inceput sa fiarba, la bain-marie. Eu am folosit a doua metoda.
Am sterilizat borcanele la bain-marie, in cuptor. Am pus hartie de ziar pusa in patru pe fundul unei cratite, apoi am pus borcanele si am adaugat apa astfel incat acestea erau acoperite cam 2/3. Peste borcane am pus un prosop de bumbac udat bine si am introdus cratita in cuptor. Am fixat temperatura astfel incat sa fie medie (nu stiu cat exact pentru ca am un uptor clasic pe gaz). Borcanele se vor incalzi treptat, odata cu cuptorul. Le-am lasat cam 10 minute dupa ce apa din cratita incepuse sa fiarba, apoi am stins focul. Borcanele au fost lasate in cuptor pentru a se raci lent si complet.

Inca mai gasiti visine in piete si e pacat sa nu profitati ca anul acesta am avut din belsug.
Deci spor la treaba si pofta buna!

 

Suc racoritor de visine si lamai

Weekend-ul ce tocmai a trecut am facut o vizita fulger la Obor (si cand spun fulger, pai fulger a fost!). Am cumparat cateva cirese foarte amare si foarte coapte din care am facut o dulceata extraordinar de buna si visine frumoase si foarte gustoase.
Toata lumea ma intreaba de caisele noastre romanesti. Nu am luat si caise, desi am in plan sa fac un gem sau o dulceata de caise putin mai deosebite – o sa va povestesc toate chestiile astea la timpul lor. Intr-o zi am sa fac si un reportaj foto la Obor. Pacat totusi ca fotografiile nu pot reda mirosul de fructe si legume proaspete, zumzetul oamenilor grabiti si zarva vanzatorilor de toate felurile.
Ce va spuneam? Ca am luat visine. Am facut dulceata, am si mancat cateva ca pofta era mare si am facut suc racoritor pentru pranzul de duminica.

Este prima data cand fac suc de visine dar cu siguranta ramane intre retetele care se vor repeta.

Ce ingrediente am folosit pentru un litru si jumatate de suc de visine si lamaie:
– 250 g visine fara samburi
– 3 linguri de miere
– sucul de la doua lamai mari
– 1.5 litri apa minerala (sau plata)

Am scos samburii visinelor si am stors cele doua lamai. Visinele impreuna cu sucul de lamaie le-am pus in blender si le-am pasat. In piureul obtinut am adaugat mierea si am amestecat pana la omogenizare. Am pus piureul de visine intr-un recipient si am adaugat apa minerala. Puteti folosi apa plata sau minerala – cea minerala isi va pierde din aciditate.
Amestecul astfel obtinut a fost lasat la frigider peste noapte pentru ca gusturile visinelor si lamailor sa se combine mult mai bine. Inainte de servire am strecurat sucul intr-o carafa, am adaugat felii de lamaie, cateva visine si cuburi de gheata.
Ce e important de spus – cantitatile sunt orientative, va puteti juca foarte usor cu toate ingredentele si vedeti cum va place mai mult – suc mai acrisor, mai dulce, cu mai multe visine, cu mai multe lamai, etc.

Fotografierea s-a dovedit a fi o aventura printre multi picuri de ploaie – cam multi in ultimele weekend-uri – dar si cu o asistenta putin cam prea curioasa. Catelul nostru de la resedinta de vara, Miky, a vrut neaparat sa vada ce e cu atatea visine insirate si cu sticlele alea puse aiurea pe scaune prin curte. Intr-un final s-a convins ca-i decat o ciudatenie de-a mea care fac poze la tot: lui, florilor, castravetilor si rosiilor din solar.

Dulceata de trandafiri

Saptamana trecuta, in timp ce ne pregateam pentru scurta vacanta de Rusalii, am primit o punguta cu petale de trandafir de dulceata. Mi-ar fi parut rau sa le arunc si in mod sigur nu ar fi rezistat inca patru zile pana cand ne intorceam. Asa ca m-am mobilizat si am facut dulceata.
Nu am mai facut de ceva timp si nu mai stiam exact cantitatile. In final am combinat doua retete. A iesit o dulceata incredibil de parfumata si colorata.
Mi-am adus aminte de o vecina de-a bunicii. Doamna respectiva provenea dintr-o familie veche, instarita si a face dulceata de trandafiri, visine, cirese amare, nuci si chiar serbeturi, era o traditie. Nu stiu ce retete folosea dar imi aduc aminte cu drag de Tanti Maria si dulceturile dumneaei. Din pacate nici una din cele trei fiice nu cred ca a mostenit retetele si daruirea dumneaei.
Am inceput sa imi pregatesc dulceata sperand ca ma voi apropia ca gust de cea pe care ne-o servea Tanti Maria vara, cu un pahar de sifon rece alaturi.

Cantitatile folosite au fost urmatoarele:
– 500 g de petale de trandafir
– 750g zahar tos
– 375 ml apa
– zeama de la doua lamai mari
Am spalat petalele de trandafir intr-o strecuratoare. In mod normal ele trebuiau spalate inainte de a fi desprinse – eu asa le-am primit-desprinse. Se scurg bine si se pun intr-un castron. Eu nu am rupt partea alba a petalei, desi in una din cartile consultate scria clar ca se rupe sau se taie cu o foarfeca.
Peste petalele din castron am pus 3-4 linguri de zahar si le-am frecat bine. In final am adaugat doua linguri de zeama de lamaie si am amestecat. Am acoperit cu un film de aluminiu si am inceput sa prepar siropul.
Zaharul ramas si apa se pun la fiert intr-o cratita. Cand zaharul s-a dizolvat si siropul a inceput sa fiarba cu bulbuci mari, am pus petalele de trandafir si zeama de lamaie ramasa. Am lasat sa fiarba cateva minute dupa care am incercat consistenta siropului pe o farfurie curata si uscata, deschisa la culoare. Cand picaturile devin precum un jeleu (nu curge usor), dulceata este gata.
Dulceata se pune in borcanase curate si uscate. Eu am avut din cele cu garnitura de cauciuc si capac de sticla.
Pana cand vom avea propriul nostru trandafir pentru dulceata, ne delectam privirea cu altii, din gradina.