Gem de caise cu migdale

Anul acesta avem parte de multe caise, cum nu am mai avut de ceva timp.
Nu am mai facut gem de caise de vreo patru, cinci ani si parca imi era dor sa am borcanasele mele. La noi caisele sunt inca verzi, zarzarele mai au nevoie de vreo saptamana, asa ca mi-am zis sa cumpar cateva din piata. Am fost la Obor unde am gasit foarte multe caise, neasteptat de multa zmeura, coacaze, mure, pepeni, visine si chiar cirese.
Desi a fost foarte cald in weekend, nu m-am descurajat si m-am apucat de treaba.

Pentru gemul parfumat de caise am folosit urmatoarele cantitati:
– 6 kg de caise (dupa scoaterea samburilor au ramas cam 5,5 kg)
– 700 g de zahar cristal
– 200 ml de apa
– zeama de la o lamaie
– un pumn de migdale
– cativa samburi de caise

Am spalat si am curatat caisele de samburi si codite dupa care le-am pus intr-o cratita.

Am adaugat in cratita 200 ml de apa si am pus-o la foc mic. Apoi am amestecat incet, incercand sa pastrez fructele intregi. Am adaugat zeama de lamaie iar caisele au lasat suficient suc astfel incat s-a format un lichid care curand a inceput sa fiarba. Cand fructele s-au fiert, am adaugat zaharul. Poate va intrebati ce rost are adaugarea de zeama de lamaie cand fructele oricum sunt acrisoare. Ei bine, zeama de lamaie previne oxidarea si schimbarea culorii gemului. Adaugarea zaharului la sfarsit are acelasi rol – de a nu schimba culoarea gemului. Zaharul adaugat la inceput se va carameliza in timpul fierberii.

Cu 10 minute inainte de a stinge focul am adaugat cativa miezi de samburi de caise si un pumn de migdale. Dupa ce au fiert am stins focul si am tras cratita deoparte.
Am pus gemul in borcane curate si uscate. Am folosit capace noi, filatate, pe care le-am spalat bine inainte si le-am uscat.

Am sterilizat borcanele timp de 45 de minute la bain marie, in cuptor (de cand apa a inceput sa fiarba). Atentie – tava in care puneti borcanele trebuie tapetata cu hartie de revista sau ziar, pusa in patru, apoi se adauga apa. Puneti peste borcane un prosop de bumbac imbibat cu apa. Temperatura in cuptor trebuie sa fie destul de mica iar incalzirea borcanelor sa se faca treptat. La fel se va face si racirea, in cuptor, treptat, dupa inchiderea cuptorului.Timpul de sterilizare este destul de lung deoarece cantitatea de zahar adaugata este mica si gemul ar putea fermenta.

Serviti gemul cu painea voastra prajita preferata, cu foietaj, in prajituri, la cornuri sau la tot ce va face placere.

Pofta buna!

Dulceata de visine

Zilele trecute m-am hotarat sa fac niste dulceata de visine, desi stiam sigur ca nu sunt prea multi amatori in familie. Nu am mai facut de ceva timp pentru ca mai aveam din anii trecuti.
Am plecat sambata dimineata la Obor cu gandul sa iau cateva visine si niste cirese amare. Am gasit niste visine foarte frumoase si coapte.
Odata ajunsa acasa, am spalat fructele si m-am pus pe curatat samburi. Mi-a luat ceva timp dar macar nu am facut prea multa mizerie – am folosit masa din curte pentru actiunile mele murdare :).

Ce am folosit pentru dulceata:
– 2,5 kg visine fara samburi
– 1,5 kg zahar cristal
– sucul de la o lamaie mare
– o jumatate de lamaie mare, feliata

Dupa ce am curatat visinele de samburi le-am lasat intr-o cratita impreuna cu zaharul. Le-am amestecat pentru ca sucul visinelor sa iasa mai repede. Mai demult puneam zaharul peste visine si asteptam cateva ore bune pana se forma acel suc.
Dupa vreo doua ore in care le-am lasat acoperite cu un prosop, sucul de visine era suficient pentru a incepe fierberea dulcetii. Cu putin inainte de a incepe sa fierb dulceata am stors si lamaia astfel incat sa am totul pregatit.

Desi in retetele clasice cantitatea de fructe si cea de zahar sunt 1:1, eu incerc sa reduc pe cat de mult pot zaharul.
Am pus cratita la foc mic, nu inainte de a adauga zeama de lamaie peste fructe. In scurt timp dulceata a inceput sa fiarba. Am amestecat usor in ea, avand grija ca fructele sa nu fie zdrobite. La un moment dat o spuma de culoare rozalie si-a facut aparitia la suprafata. Am luat spuma de la suprafata si am amestecat in continuare usor.
Cu 10 minute inainte ca dulceata sa fie gata (va dati seama dupa consistenta siropului care devine mai densa), am adaugat feliile de lamaie.
Am incercat sa vad daca dulceata este gata asa cum fac gospodinele de zeci de ani – pe o farfurioara alba am picurat cativa stropi de sirop pe care i-am lasat sa se raceasca. Daca acestia sunt lipiciosi insa nu se preling de pe farfurie atunci cand o inclinam, atunci dulceata este gata.
Feliile de lamaie se scot din dulceata pe o farfurie. Dulceata am pus-o in borcane curate si uscate, carora le-am pus capace noi si bine curatate.
Puteti sa intoarceti borcanele cu fundul in sus si sa le acoperiti cu un prosop pentru a sta calde sau sa le sterilizati timp de 10 minute dupa ce apa a inceput sa fiarba, la bain-marie. Eu am folosit a doua metoda.
Am sterilizat borcanele la bain-marie, in cuptor. Am pus hartie de ziar pusa in patru pe fundul unei cratite, apoi am pus borcanele si am adaugat apa astfel incat acestea erau acoperite cam 2/3. Peste borcane am pus un prosop de bumbac udat bine si am introdus cratita in cuptor. Am fixat temperatura astfel incat sa fie medie (nu stiu cat exact pentru ca am un uptor clasic pe gaz). Borcanele se vor incalzi treptat, odata cu cuptorul. Le-am lasat cam 10 minute dupa ce apa din cratita incepuse sa fiarba, apoi am stins focul. Borcanele au fost lasate in cuptor pentru a se raci lent si complet.

Inca mai gasiti visine in piete si e pacat sa nu profitati ca anul acesta am avut din belsug.
Deci spor la treaba si pofta buna!

 

Suc racoritor de visine si lamai

Weekend-ul ce tocmai a trecut am facut o vizita fulger la Obor (si cand spun fulger, pai fulger a fost!). Am cumparat cateva cirese foarte amare si foarte coapte din care am facut o dulceata extraordinar de buna si visine frumoase si foarte gustoase.
Toata lumea ma intreaba de caisele noastre romanesti. Nu am luat si caise, desi am in plan sa fac un gem sau o dulceata de caise putin mai deosebite – o sa va povestesc toate chestiile astea la timpul lor. Intr-o zi am sa fac si un reportaj foto la Obor. Pacat totusi ca fotografiile nu pot reda mirosul de fructe si legume proaspete, zumzetul oamenilor grabiti si zarva vanzatorilor de toate felurile.
Ce va spuneam? Ca am luat visine. Am facut dulceata, am si mancat cateva ca pofta era mare si am facut suc racoritor pentru pranzul de duminica.

Este prima data cand fac suc de visine dar cu siguranta ramane intre retetele care se vor repeta.

Ce ingrediente am folosit pentru un litru si jumatate de suc de visine si lamaie:
– 250 g visine fara samburi
– 3 linguri de miere
– sucul de la doua lamai mari
– 1.5 litri apa minerala (sau plata)

Am scos samburii visinelor si am stors cele doua lamai. Visinele impreuna cu sucul de lamaie le-am pus in blender si le-am pasat. In piureul obtinut am adaugat mierea si am amestecat pana la omogenizare. Am pus piureul de visine intr-un recipient si am adaugat apa minerala. Puteti folosi apa plata sau minerala – cea minerala isi va pierde din aciditate.
Amestecul astfel obtinut a fost lasat la frigider peste noapte pentru ca gusturile visinelor si lamailor sa se combine mult mai bine. Inainte de servire am strecurat sucul intr-o carafa, am adaugat felii de lamaie, cateva visine si cuburi de gheata.
Ce e important de spus – cantitatile sunt orientative, va puteti juca foarte usor cu toate ingredentele si vedeti cum va place mai mult – suc mai acrisor, mai dulce, cu mai multe visine, cu mai multe lamai, etc.

Fotografierea s-a dovedit a fi o aventura printre multi picuri de ploaie – cam multi in ultimele weekend-uri – dar si cu o asistenta putin cam prea curioasa. Catelul nostru de la resedinta de vara, Miky, a vrut neaparat sa vada ce e cu atatea visine insirate si cu sticlele alea puse aiurea pe scaune prin curte. Intr-un final s-a convins ca-i decat o ciudatenie de-a mea care fac poze la tot: lui, florilor, castravetilor si rosiilor din solar.

Dulceata de trandafiri

Saptamana trecuta, in timp ce ne pregateam pentru scurta vacanta de Rusalii, am primit o punguta cu petale de trandafir de dulceata. Mi-ar fi parut rau sa le arunc si in mod sigur nu ar fi rezistat inca patru zile pana cand ne intorceam. Asa ca m-am mobilizat si am facut dulceata.
Nu am mai facut de ceva timp si nu mai stiam exact cantitatile. In final am combinat doua retete. A iesit o dulceata incredibil de parfumata si colorata.
Mi-am adus aminte de o vecina de-a bunicii. Doamna respectiva provenea dintr-o familie veche, instarita si a face dulceata de trandafiri, visine, cirese amare, nuci si chiar serbeturi, era o traditie. Nu stiu ce retete folosea dar imi aduc aminte cu drag de Tanti Maria si dulceturile dumneaei. Din pacate nici una din cele trei fiice nu cred ca a mostenit retetele si daruirea dumneaei.
Am inceput sa imi pregatesc dulceata sperand ca ma voi apropia ca gust de cea pe care ne-o servea Tanti Maria vara, cu un pahar de sifon rece alaturi.

Cantitatile folosite au fost urmatoarele:
– 500 g de petale de trandafir
– 750g zahar tos
– 375 ml apa 
– zeama de la doua lamai mari
Am spalat petalele de trandafir intr-o strecuratoare. In mod normal ele trebuiau spalate inainte de a fi desprinse – eu asa le-am primit-desprinse. Se scurg bine si se pun intr-un castron. Eu nu am rupt partea alba a petalei, desi in una din cartile consultate scria clar ca se rupe sau se taie cu o foarfeca.
Peste petalele din castron am pus 3-4 linguri de zahar si le-am frecat bine. In final am adaugat doua linguri de zeama de lamaie si am amestecat. Am acoperit cu un film de aluminiu si am inceput sa prepar siropul.
Zaharul ramas si apa se pun la fiert intr-o cratita. Cand zaharul s-a dizolvat si siropul a inceput sa fiarba cu bulbuci mari, am pus petalele de trandafir si zeama de lamaie ramasa. Am lasat sa fiarba cateva minute dupa care am incercat consistenta siropului pe o farfurie curata si uscata, deschisa la culoare. Cand picaturile devin precum un jeleu (nu curge usor), dulceata este gata. 
Dulceata se pune in borcanase curate si uscate. Eu am avut din cele cu garnitura de cauciuc si capac de sticla. 
Pana cand vom avea propriul nostru trandafir pentru dulceata, ne delectam privirea cu altii, din gradina.

Prajitura cu spuma de capsuni

In sfarsit pare ca vara isi va intra in drepturi. Desi a plouat si se zice va mai ploua si zilele urmatoare, in gradinita noastra de la Pipera au aparut primele capsuni. Frumusele, aromate si dulci, poate nu la fel de aratoase ca si cele de import, capsunile adunate au oferit ingredientul principal pentru o prajitura care mi-a marcat copilaria – prajitura cu spuma de capsuni sau spumoasa de capsuni.
Aceasta prajitura nu lipsea niciodata dupa vizitele pe care noi sau oricine din familie le facea la Cluj. Inevitabil spumoasa revenea sa ne aduca aminte de Cluj.
Am regasit-o de curand pe blogul Laurei Laurentiu – Retete ca la mama, de unde am preluat-o si eu.

Reteta nu este foarte dificila, insa necesita ceva indemanare.
– 250 de de grame de capsuni (ideal ar fi proaspete dar merg foarte bine si congelate)
– 300 de grame de zahar
– 3 albusuri
– zeama de la o jumatate de lamaie
– 400 de grame de foietaj cumparat sau facut in casa
– zahar pudra pentru pudrat la final
Am inceput prin a coace foietajul. Eu am folosit din cel cumparat, gata portionat in doua foi egale. L-am dezghetat si l-am intins pe masa presarata cu faina. L-am pus intro tava tapetata cu hartie de copt. Prima foaie am copt-o intreaga, presata cu o alta tava sub care am pus o bucata de hartie de copt – ideea este ca foietajul sa nu se umfle si sa devina prea pufos.
A doua foaie am impartit-o in 16 bucati egale dupa care am taiat-o cu o rola.Am copt-o in acelasi mod ca si pe prima, la 180 de grade, cam 20 de minute. In reteta originala foia se taia dupa coacere – eu am preferat sa o tai inainte deoarece mi-era teama ca nu se va taia bine, se va sfarama sau se va rupe. Aluatul cumparat nu este atat de “stabil” ca si cel facut in casa.
Foile se vor lasa sa se raceasca, timp in care noi pregatim crema.
Am facut bezea italiana, care este si mai sanatoasa si se mentine mult mai bine decat bezeaua clasica.
Am cantarit 250 de grame de capsuni spalate si curatate pe care le-am pus intr-o craticioara. Se zdrobesc cu furculita sau cu un zdrobitor de cartofi, se adauga 250 de grame de zahar si zeama de lamaie si se pun pe foc impreuna. La inceput se va forma o spuma  roz pal, care se indeparteaza, apoi se lasa sa fiarba la foc potrivit pana ce siropul atinge 117-118 grade sau, daca nu aveti termometru, pana cand se leaga ca pentru dulceata (eu am testat pe o farfurie uscata). Veti sti ca temperatura este cea potrivita cand amestecul nostru va face bulbuci mari in toata craticioara.
In acelasi timp eu am batut albusurile cu putina sare spuma tare si am adaugat cele 50 de grame de zahar ramase. Va trebui sa fiti atenti sa va sincronizati in asa fel incat in momentul in care bezeaua este gata, siropul de capsuni sa atinga temperatura potrivita si ideal ar fi sa aveti pe cineva care sa va ajute. Eu am reusit sa ma descurc singura pana in momentul in care siropul a atins punctul de fierbere.
In timp ce bezeaua se mixeaza in continuare, siropul se toarna in fir subtire peste albusuri (eu am fost ajutata deoarece nu am un mixer cu bol si stativ). Dupa ce s-a incorporat tot siropul, bezeaua rezultata va fierbinte. Am mixat in continuare, la viteza mare, pana cand bezeaua a ajuns la temperatura camerei, operatiune care in  cazul meu a durat cam 10 minute. Am obtinut o spuma fina, ferma si parfumata.

Am montat prajitura intr-o tava. Am asezat foaia intreaga si am pus spuma, pe care am nivelat-o cu o spatula. Apoi am asezat si foaia taiata in bucati, am presat usor, pentru a nu scoate spuma.
Am invelit tava cu film de aluminiu si am pus tava in frigider. Am servit-o abia a doua zi.

Desi reteta initiala prevedea pudrarea cu zahar inainte de servire, noi am preferat sa facem sirop de capsuni din 200g de capsuni, 200 g de zahar si o lingura de zeama de lamaie. A fost o idee minunata – aroma de capsuni este mult mai intensa.

Am sa refac aceasta reteta si cu alte fructe. Probabil ca este o idee buna sa inlocuiesc si foietajul cu un blat fin si pufos.
Pofta buna si spor la treaba – capsunile nu vor fi prea mult pe piata si trebuie sa profitam!

Prajitura cu morcov si mascarpone

Azi m-am gandit sa va povestesc putin despre o reteta facuta la minut, fara prea multe pretentii dar care s-a mancat urgent. Se va repeta si alta data, cu alte cantitati. Prajitura noastra cu morcov a fost pentru doua persoane, facuta intr-o tavita care parca face parte din setul unei papusi.

Ingredientele folosite sunt urmatoarele:

Blat
– 2 oua
– 2 linguri de zahar
– 4 linguri de faina
– 1/2 plic de praf de copt
– vanilie
– 1 morcov potrivit
– putina sare
– stafide

Crema
– 250g mascarpone
– 2 linguri de zahar pudra
– 2 linguri de lapte
– vanilie
– coaja de lamaie

Blatul l-am facut exact ca pe un pandispan simplu. Am separat albusurile si le-am mixat cu putina sare pana am obtinut o spuma tare. Apoi am adaugat zaharul si am mixat pana la omogenizare – in final am obtinut o spuma tare si lucioasa. Am adaugat apoi galbenusurile si am amestecat de sus in jos cu o spatula de silicon. Am pus pe rand faina, vanilia si praful de copt, amestecand incet de sus in jos pentru a omogeniza amestecul. La final am adaugat morcovul dat prin razatoarea mica si stors in palme si stafidele hidratate in apa minerala. Am copt blatul intr-o tava unsa cu putin unt si tapetata cu faina, cca 15 minute, la temperatura medie (aproximativ 160 de grade Celsius).
Intre timp am facut crema  si am stat cu sufletul la gura si ochii la cuptor. 🙂
Am pus 250 g de mascarpone intr-un bol si am mixat timp de 2 minute. Apoi am adaugat zaharul pudra, cele doua linguri de lapte, vanilia si coaja de lamaie. Am obtinut o crema densa si foarte aromata.

Nu am avut prea multa rabdare sa decorez prajitura, mai ales ca era ca un fel de incercare. Asa ca am taiat blatul si am pus crema, am pudrat putin zahar si am aruncat cateva stafide si am terminat. In mod normal prajitura ar trebui sa stea in frigider cateva ore ca sa se poata taia bine. Noi nu am avut rabdare si am taiat-o imediat.

Cu siguranta voi repeta reteta, insa voi tripla toate cantitatile, cu exceptia prafului de copt (voi pune un pliculet intreg), pentru a obtine o tava de dimensiuni normale.
Pofta buna!

Ciorba de pasare de tara cu bors

De catva timp tot primim carne de pasare de tara. Cum carnea de pasare de tara nu se preteaza la un gratar sau friptura la cuptor, singura solutie este sa devenim cat se poate de inventivi si sa facem o reteta pentru care e obligatoriu sa fierbem carnea.
Supa de pui cu galuste, cu fidea, a la grec, sunt deja variante de care ne-am plictisit. Asa ca de data asta am optat pentru o ciorba de cocos acrita cu bors.

Ingrediente:
– 500 g carne de pasare
– 1 ardei kapia
– 1 ardei verde
– 2 morcovi
– 1 radacina de patrunjel
– 1 pastarnac
– 1/2 telina
– 1 ceapa
– 500 ml bors
– 3 linguri bulion
– sare
– fidea
Am pus carnea de pasare la fiert cu putin sare in oala de presiune. Cam intr-o jumatate de ora a fiert.
Radacinoasele le-am pus intr-o alta oala si le-am fiert cu sare dupa care am scos telina, lasand restul in ciorba. Apoi am pus carnea si supa din oala de presiune peste legumele fierte. Am adaugat ceapa si ardeiul si le-am fiert impreuna inca putin. In final am adaugat bulionul si borsul si am mai fiert ciorba cam 10 minute. La final am pus o mana de fidea pe care nu am fiert-o prea mult (dupa indicatiile de pe pachet).
A iesit o ciorba gustoasa, acrisoara si plina de legume.Puneti verdeata dupa gust, de care doriti-eu am pus patrunjel.

Eu nu gatesc prea des cu bors, motiv pentru care am cerut cateva pareri. Iata ce am aflat:
– borsul fie nu se fierbe deloc impreuna cu ciorba, fie se fierbe maxim 10 minute pentru a nu avea probleme cu stomacul.
-se foloseste bors proaspat, tinut la rece, de preferat de la tarani. Sub nici o forma din cel de la plic.
-borsul se foloseste in mai multe feluri de ciorbe; eu stiu chiar o varianta de ciorba de fasole cu afaumatura si fasoale boabe.
Daca v-am inspirat sa faceti o ciorbita buna si acrisoara nu pot decat sa ma bucur.
Pofta buna!

Prajitura cu mac si vanilie

Acum vreo 12 ani am gustat la o cunostinta o prajitura care mi-a placut mult. Nu stiu cum de am uitat sa ii cer reteta! De curand mi-am adus aminte de ea si am incercat sa gasesc reteta dar fara succes. Asa ca am facut prajitura dupa cum am crezut eu. Rezultatul a fost unul surprinzator. Prajitura a fost tare buna!

Ingredientele pe care le-am folosit sunt pentru o tava de aragaz, de 30/32 cm.
Blat-ingrediente pentru un blat (eu am copt doua blaturi, separat-deci cantitatile se dubleaza)
– 4 oua
– 4 linguri de faina
– 4 linguri de zahar
– 1/2 plic de praf de copt
– 1 lingura de mac macinat
– coaja de lamaie
– vanilie
Batem cu mixerul ouale cu zaharul pana isi dubleaza volumul si sunt foarte spumoase.
In timp ce amestecam cu mixerul, adaugam coaja de lamaie, vanilia, praful de copt.
La final adaugam faina cernuta treptat, amestecand cu o spatula sau cu o lingura de lemn, cu miscari de sus in jos astfel incat sa nu scoatem aerul din compozitie.
Compozitia obtinuta se pune in tava tapetata cu hartie de copt si se coace la 160 de grade pana cand va trece testul scobitorii. Blatul se coace 15-20 de minute, pana cand devine auriu.
Dupa ce am copt blaturile le lasam sa se raceasca si preparam crema.

Crema
– 500 ml lapte
– 3 oua
– 3 linguri de amidon
– 8 linguri de zahar
– vanilie
– 200g unt
– 150g mac macinat
Amestecam foarte bine cu telul intr-un castron amidonul, galbenusurile si zaharul, apoi adaugam si laptele si amestecam pana la omogenizare. Fierbem crema la foc mic obtinem o budinca, pe care trebuie sa o lasam sa se raceasca, mai intai la temperatura camerei, apoi cam 20 de minute la frigider.
Batem untul cu mixerul pana obtinem o spuma. Adaugam lingura cu lingura budinca rece si amestecam cu mixerul pana obtinem o crema omogena. In final adaugam macul si vanilia si amestecam pana la omogenizare. Crema obtinuta se tine la frigider pana se foloseste.
Asezam primul blat pe o suprafata tare (eu l-am pus pe fundul unei tavi) dupa care punem crema si o nivelam. Se pune al doilea blat deasupra si se apasa usor. Prajitura se acopera cu film de plastic sau aluminiu si se pune in frigider pentru cateva ore. Inainte de servire se pudreaza cu zahar.

Sper sa va placa si voua cam la fel de mult cat ne-a placut si noua. Pofta buna!

Aripioare picante si tagliatelle

Saptamana aceasta am participat pentru prima data la Conferinta de iarna a food bloggerilor. A fost o experienta interesanta, unde am intalnit oameni minunati, am aflat despre proiecte interesante.
La plecare, unul dintre sponsorii acestei conferinte, Lidl Romania, ne-a oferit un pachet cu alimente de baza pentru a prepara o reteta si a o prezenta pe blogul nostru. Scopul? Popularizarea unui proiect desfasurat impreuna cu World Vision.

Lidl este unul dintre cele mai mari lanțuri de magazine din Europa, activând în peste 26 de țări europene şi având peste 100 de centre logistice ce asigură aprovizionarea a aproximativ 10.000 de magazine. Cu mai mult de 170.000 de angajați, Lidl se numără printre primii 10 comercianți de produse alimentare la nivel mondial.
Sub sloganul „Pentru un viitor mai bun”, Lidl se implică activ în îmbunătățirea unor aspecte cheie ale societății și caută în permanență soluții prin care să creeze un viitor mai bun pentru comunitate. Prin sprijinul adus în domeniile educației, sănătății și prin creșterea calității vieții, Lidl caută să contribuie la o zi de mâine mai bună pentru toate categoriile sociale. De aceea, Lidl România a donat către World Vision România suma de 100.000 euro, pentru a susține lansarea etapei pilot a proiectului „Pâine și Mâine”.

Proiectul numit sugestiv “Paine si maine” este menit să ofere unui număr de 2.500 de copii, din zonele defavorizate, o masă caldă în fiecare zi şi sprijin pentru realizarea temelor. Astfel, le asiguram nutritia necesara pentru a se dezvolta normal si diminuam rata abandonului scolar în satele sărace ale judetele Vaslui, Dolj şi Vâlcea.

Județul Dolj:
Sat Palilula, comuna Bucovăț: 33 de şcolari
Sat Sărbătoarea, comuna Bucovăț: 36 de şcolari
Sat Leordoasa, comuna Argetoaia: 31 de şcolari
Sat Salcia, comuna Argetoaia: 28 de şcolari
Sat Cernatesti, comuna Cernatesti: 31 de şcolari
Sat Tiu, comuna Cernatesti: 15 şcolari
Sat Rasnic, comuna Cernatesti: 18 şcolari
Comuna Bucovat: 20 de şcolari
Comuna Predesti: 76 de şcolari

Județul Vâlcea:
Sat Urşi, comuna Stoilești: 64 de şcolari
Sat Geamăna, comuna Stoilești: 21 de şcolari
Comuna Stoilesti: 37 de şcolari
Sat Barsoiu, comuna Stoilesti: 12 şcolari
Sat Francesti, comuna Francesti: 65 de şcolari
Comuna Scundu: 42 de şcolari

Județul Vaslui:
Sat Cioatele: 42 de şcolari
Sat Padureni, comuna Osesti: 45 de şcolari
Sat Paparnita: 30 de şcolari
Am acceptat provocarea din multe motive insa principalele sunt legate de faptul ca sunt valceanca si imi doresc sa ajut comunitatea din judetul din care am plecat si pentru ca eu cred cu tarie ca un copil va avea o viata mai buna numai daca va avea acces la educatie.
Reteta nu este una complicata si este gandita pentru a fi preparata intr-o zi oarecare, poate chiar de catre un copil.
Pentru aripioarele picante aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:
– 500 g aripioare de pui
-2 linguri de miere
-3 linguri de ulei
-2 linguri de boia iute
-1 lingura de boia dulce
-oregano
-sare
-piper
-100 ml apa
Pentru tagliatelle:
– o mana de tagliatelle
– 1 catel de usturoi
-2 linguri de pasta de masline
-patrunjel
-sare (daca e cazul)
-piper
 Intr-un bol mare am amestecat mierea, uleiul, cele doua tipuri de boia, oregano, sare, piper si apa. In amestecul obtinut am pus aripioarele taiate in bucati si le-am amestecat. Bolul a fost pus apoi in frigider pentru 30 de minute.
Am preincalzit cuptorul (la foc mic) si apoi am pregatit tava in care urma sa pun aripioarele. Am intins hartie de copt pe o tava de la aragaz si am asezat fiecare bucata de aripioara astfel incat sa nu stea unele peste altele. Astfel m-am asigurat ca vor iesi crocante.
Am pus tava la cuptor si am potrivit focul astfel incat sa nu fie prea iute. Timpul de preparare este cam de 20-30 de minute, in functie de cuptor si dimensiunile aripioarelor. Eu le-am intors de doua ori pentru ca imi place sa se rumeneasca uniform.Odata ce aripioarele au fost gata, le-am scos si le-am lasat sa se racoreasca. Niciodata nu le acopar pentru ca nu vor mai fi crocante. Mai bine mai reci decat moi!
Am fiert tagliatelle in apa cu sare, dupa instructiunile de pe pachet. Dupa ce le-am scurs nu le-am spalat pentru a pastra amidonul ce ma asigura ca pasta de masline va “adera” mai bine. Am taiat usturoiul, patrunjelul, am pus pasta de masline si piperul si am amestecat usurel-nu voiam sa fac praf pastele. Sare nu am mai adaugat deoarece pasta mea de masline avea si o manuta buna de sare in ea. Asa ca mai bine gustati inainte de a pune pasta.
Am servit pastele cu aripioarele cu mare pofta. Sa va mai spun ca aripioarele su tare gustoase si reci sau ca pastele merg foarte bine sa fie servite ca preparat de post si fel principal? E nevoie numai de putina imaginatie.
Sper ca o reteta ca aceasta sau altele la fel de simple, mai inspirate, mai gustoase sa fie pregatite pentru/sau de copilasii  ce sunt asistati prin proiectul desfasurat de Lidl si World Vision.
Daca doriti sa ajutati si voi acesti copii si poate si altii, va rog sa aruncati o privire aici:
http://www.painesimaine.ro/doneaza
Va multumesc in numele copiiilor din cele trei judete unde se desfasoara proiectul!

Budinca cu lapte, fructe si seminte de chia / Pudding with milk, fruits and chia seeds

Reteta de budinca din seminte de chia este perfecta pentru cei ca mine, lenesi si carora nu le place sa deschida cuptorul cat e vara de lunga. Adica totul se prepara la rece si se mananca rapid.

Chia seed pudding recipe is perfect for those like me who are lazy and do not like to open the oven all summer long . I mean everything is prepared cold and eaten quickly.
Aveti nevoie de putine ingrediente:
– 500 ml de lapte rece
– 6 linguri de seminte de chia
– 1-2 linguri de miere
– vanilie
– fructe aromate

  You need few ingredients:
– 500 ml of cold milk

– 6 tablespoons of chia seeds

– 1-2 tablespoons of honey

– vanilla
– flavored fruits
In laptele rece se pune mierea si vanilia si se amesteca bine, pentru omogenizare. Apoi se adauga semintele si se lasa pana ce astea isi tripleaza dimensiunea. Budinca astfel obtinuta se pune in cupe sau borcanase impreuna cu piure de fructe aromate sau taiate bucatele. Eu am folosit banane, afine, struguri si smochine. Variantele sunt nenumarate si cu siguranta voi mai incerca si eu cateva.
Put in the cold milk honey and vanilla and stir well to mix. Then add the seeds and leave until those triples their size. Pudding thus obtained is put into cups or jars with  flavored fruit puree or chopped fruits . I used banana, blueberries, grapes and figs. The variations are endless and certainly I will try some more.

Pofta buna! 
Bon appetit!