Midii in vin alb cu paste

Fac aceasta reteta de cativa ani buni. Culmea este ca desi este simpla si o fac destul de des, nu am apucat sa fac fotografii sau sa scriu un articol pentru blog.
Cum in weekend am avut pofta de midii, am mers la Metro si am ales un saculet destul de maricel, suficient pentru doua sau trei persoane. Si de data asta am avut timp si rabdare sa fac poze 🙂

Ingrediente:
– aproximativ 1 kg de midii
– 20g de unt
– 400 ml vin alb sec
– usturoi (cat doriti-ideal ar fi 3-4 catei)
– paste (noi am avut tagliatelle)
– patrunjel
– sare
– piper
Midiile se spala bine si se curata. Ele nu trebuie desfacute-se vor desface singure la fiert.

Vinul ales pentru pregatirea scoicilor a si insotit acest fel de mancare  la masa. De data aceasta am optat pentru un Chardonnay – bob cu bob , de la Vifrana – Adamclisi.
Am topit untul intr-o tigaie mai maricica.

Am pus apoi midiile, am adaugat sare si piper dupa care am pus si vinul. Am acoperit tigaia cu un capac si am asteptat ca midiile sa se desfaca. Dupa ce toate midiile s-au desfacut am pus usturoiul pisat si amestecat cu doua linguri de apa. Am lasat totul sa mai fiarba inca 4-5 minute. Intre timp am fiert si pastele in apa cu sare. Al dente, bineinteles.
Inainte de servire am adaugat patrunjel taiat grosier. Mult patrunjel 🙂
Daca ar fi ceva de recomandat pentru aceasta reteta este faptul ca e de preferat sa o faceti cu midii autohtone. Au un gust mult mai bun.Pofta buna!

Pandispan pufos cu visine si smochine

Chiar daca este Noiembrie, e frig si deja facem pregatiri pentru vacanta de 1 Decembrie sau chiar de Craciun, nu inseamna ca nu putem pregati o prajitura pe cat de simpla, pe atat de gustoasa-pandispan cu visine sau chiar pandispan cu visine si smochine.

Pentru aceasta prajitura veti avea nevoie de urmatoarele ingrediente:
-12 oua
-12 linguri de zahar
-14 linguri de faina
-4 linguri de ulei
-1 pliculet de praf de copt
-putina sare
-vanilie
-coaja de lamaie rasa
-visine si/sau alte fructe

Am separat albusurile de galbenusuri. Albusurilor le-am adaugat asa cum spune la carte un praf de sare dupa care am mixat energic timp de cateva minute.
Cand albusurile si-au dublat volumul, am adaugat cateva linguri de zahar si am mixat. Am continuat pana ce am pus toata cantitatea de zahar. Am obtinut o spuma ferma, lucioasa.

Galbenusurile le-am amestecat cu ulei. Acesta se adauga treptat-o lingura si se amesteca, inca o lingura si se amesteca-cam la fel ca la maioneza.

Compozitia obtinuta din galbenusuri si ulei se adauga treptat in spuma de albusuri, amestecand cu o spatula de silicon de jos in sus. Miscarea este foarte importanta deoarece astfel vom pastra volumul albusurilor si implicit al pandispanului. Faina se adauga in acelasi mod. Se pun cate 2-3 linguri in ploaie dupa care se amesteca de jos in sus. La final se adauga praful de copt, vanilia si coaja de lamaie.

Compozitia obtinuta este suficienta pentru o tava obisnuita de cuptor cu dimensunile de 44×37.5cm. In seara in care am facut fotografiile pentru aceasta reteta, am facut doua prajituri-una intr-o tava mare – cu visine, si una intr-o tava mai mica, numai cu jumatate din cantitati-cu visine si smochine. Asadar, daca vi se parea ca prajitura este prea mare sau ca folositi prea multe oua, atunci puteti oricand prepara pandispanul intr-o tava mai mica si cu niste cantitati mai mici. Visinele au fost scurse bine inainte de a le pune in prajitura si nu au fost tavalite in faina. Smochinele au fost proaspete, taiate in felii potrivite.

Aproape orice fruct se poate folosi la aceasta prajitura. Nu veti avea probleme cu fructele-nu se vor duce la fundul tavei si nu se vor lipi deoarece compozitia blatului este destul de ferma incat sa le mentina.
Prajitura se poate servi pudrata cu zahar sau simpla, alaturi de un suc proaspat, de o cafea sau un ceai. Musai langa cei dragi!Pofta buna!  🙂

Salata de icre

De-a lungul timpului am incercat toate marcile de salata de icre de pe piata, fiecare reteta nou aparuta, orice varianta care ar fi putut semana cu ceva ce am gustat intr-o vacanta. In final am decis sa imi fac propria salata, cu ajutorul unei combinatii de retete.

Probabil ca va amintiti de retetele pe care le faceau mamele si bunicile noastre acum cateva zeci de ani. Marea majoritate contineau foarte putine icre si gris fiert, cartofi sau paine inmuiata din abundenta. Eu mi-am dorit ca reteta mea sa aiba un foarte mare continut de icre. In final a iesit exact cum imi doream.

 

Ingredientele de care aveti nevoie sunt urmatoarele:

5 linguri de icre (eu am avut de crap)

150 ml apa minerala

300 -350 ml ulei de floarea soarelui

2 felii de paine alba

1 ceapa rosie

 

Am prajit painea la prajitor. Apoi am razuit partea crocanta ca sa obtin 2-3 linguri de miez – ca un fel de pesmet. Cel din comert nu este prea crocant si nu il puteam folosi pentru a sparge cateva icre inainte sa pun mixerul in functiune.

Am pus icrele intr-un bol dupa care am adaugat miezul crocant de paine. Am amestecat energic  timp de vreo doua minute, cu o lingura de lemn.

Apoi am adaugat in bolul cu icre aproximativ 150 ml de apa minerala. Am amestecat cu lingura pentru a omogeniza compozitia dupa care am inceput sa mixez. Uleiul se adauga treptat, in fir subtire, in timp ce se mixeaza. Se adauga suc de lamaie treptat, insa in cantitati foarte mici. Va recomand sa gustati din cand in cand deoarece este posibil ca sucul de lamaie sa fie prea acru pentru gustul vostru iar o cantitate prea mare ar acri si salata.

Cand salata de icre este aproape gata, ea ar trebui sa arate ca si in fotografie. Mai ramane sa adaugam ceapa si am terminat!

Am taiat ceapa rosie si am frecat-o cu sare grunjoasa dupa care am pus-o la scurs intr-o strecuratoare. Am lasat-o cam 30 de minute asa dupa care am spalat-o bine. Am strecurat-o dupa care am pus-o in bolul cu icre si am amestecat energic. Probabil ca va intrebati de ce am frecat ceapa cu sare. Ei bine, ceapa lasa un gust usor amar atat in salata de icre cat si in cea de vinete daca o adaugam pur si simplu. Asa ca o deshidratam putin cu sare si o spalam. Astfel eliminam si gustul usor amar.

Serviti salata de icre cum doriti-cu paine proaspata, prajita, pe felii de lamaie, de ardei sau pe bagheta crocanta. Va fi la fel de buna! Promit! 🙂

Pofta buna!

Gem de caise cu migdale

Anul acesta avem parte de multe caise, cum nu am mai avut de ceva timp.
Nu am mai facut gem de caise de vreo patru, cinci ani si parca imi era dor sa am borcanasele mele. La noi caisele sunt inca verzi, zarzarele mai au nevoie de vreo saptamana, asa ca mi-am zis sa cumpar cateva din piata. Am fost la Obor unde am gasit foarte multe caise, neasteptat de multa zmeura, coacaze, mure, pepeni, visine si chiar cirese.
Desi a fost foarte cald in weekend, nu m-am descurajat si m-am apucat de treaba.

Pentru gemul parfumat de caise am folosit urmatoarele cantitati:
– 6 kg de caise (dupa scoaterea samburilor au ramas cam 5,5 kg)
– 700 g de zahar cristal
– 200 ml de apa
– zeama de la o lamaie
– un pumn de migdale
– cativa samburi de caise

Am spalat si am curatat caisele de samburi si codite dupa care le-am pus intr-o cratita.

Am adaugat in cratita 200 ml de apa si am pus-o la foc mic. Apoi am amestecat incet, incercand sa pastrez fructele intregi. Am adaugat zeama de lamaie iar caisele au lasat suficient suc astfel incat s-a format un lichid care curand a inceput sa fiarba. Cand fructele s-au fiert, am adaugat zaharul. Poate va intrebati ce rost are adaugarea de zeama de lamaie cand fructele oricum sunt acrisoare. Ei bine, zeama de lamaie previne oxidarea si schimbarea culorii gemului. Adaugarea zaharului la sfarsit are acelasi rol – de a nu schimba culoarea gemului. Zaharul adaugat la inceput se va carameliza in timpul fierberii.

Cu 10 minute inainte de a stinge focul am adaugat cativa miezi de samburi de caise si un pumn de migdale. Dupa ce au fiert am stins focul si am tras cratita deoparte.
Am pus gemul in borcane curate si uscate. Am folosit capace noi, filatate, pe care le-am spalat bine inainte si le-am uscat.

Am sterilizat borcanele timp de 45 de minute la bain marie, in cuptor (de cand apa a inceput sa fiarba). Atentie – tava in care puneti borcanele trebuie tapetata cu hartie de revista sau ziar, pusa in patru, apoi se adauga apa. Puneti peste borcane un prosop de bumbac imbibat cu apa. Temperatura in cuptor trebuie sa fie destul de mica iar incalzirea borcanelor sa se faca treptat. La fel se va face si racirea, in cuptor, treptat, dupa inchiderea cuptorului.Timpul de sterilizare este destul de lung deoarece cantitatea de zahar adaugata este mica si gemul ar putea fermenta.

Serviti gemul cu painea voastra prajita preferata, cu foietaj, in prajituri, la cornuri sau la tot ce va face placere.

Pofta buna!

Dulceata de visine

Zilele trecute m-am hotarat sa fac niste dulceata de visine, desi stiam sigur ca nu sunt prea multi amatori in familie. Nu am mai facut de ceva timp pentru ca mai aveam din anii trecuti.
Am plecat sambata dimineata la Obor cu gandul sa iau cateva visine si niste cirese amare. Am gasit niste visine foarte frumoase si coapte.
Odata ajunsa acasa, am spalat fructele si m-am pus pe curatat samburi. Mi-a luat ceva timp dar macar nu am facut prea multa mizerie – am folosit masa din curte pentru actiunile mele murdare :).

Ce am folosit pentru dulceata:
– 2,5 kg visine fara samburi
– 1,5 kg zahar cristal
– sucul de la o lamaie mare
– o jumatate de lamaie mare, feliata

Dupa ce am curatat visinele de samburi le-am lasat intr-o cratita impreuna cu zaharul. Le-am amestecat pentru ca sucul visinelor sa iasa mai repede. Mai demult puneam zaharul peste visine si asteptam cateva ore bune pana se forma acel suc.
Dupa vreo doua ore in care le-am lasat acoperite cu un prosop, sucul de visine era suficient pentru a incepe fierberea dulcetii. Cu putin inainte de a incepe sa fierb dulceata am stors si lamaia astfel incat sa am totul pregatit.

Desi in retetele clasice cantitatea de fructe si cea de zahar sunt 1:1, eu incerc sa reduc pe cat de mult pot zaharul.
Am pus cratita la foc mic, nu inainte de a adauga zeama de lamaie peste fructe. In scurt timp dulceata a inceput sa fiarba. Am amestecat usor in ea, avand grija ca fructele sa nu fie zdrobite. La un moment dat o spuma de culoare rozalie si-a facut aparitia la suprafata. Am luat spuma de la suprafata si am amestecat in continuare usor.
Cu 10 minute inainte ca dulceata sa fie gata (va dati seama dupa consistenta siropului care devine mai densa), am adaugat feliile de lamaie.
Am incercat sa vad daca dulceata este gata asa cum fac gospodinele de zeci de ani – pe o farfurioara alba am picurat cativa stropi de sirop pe care i-am lasat sa se raceasca. Daca acestia sunt lipiciosi insa nu se preling de pe farfurie atunci cand o inclinam, atunci dulceata este gata.
Feliile de lamaie se scot din dulceata pe o farfurie. Dulceata am pus-o in borcane curate si uscate, carora le-am pus capace noi si bine curatate.
Puteti sa intoarceti borcanele cu fundul in sus si sa le acoperiti cu un prosop pentru a sta calde sau sa le sterilizati timp de 10 minute dupa ce apa a inceput sa fiarba, la bain-marie. Eu am folosit a doua metoda.
Am sterilizat borcanele la bain-marie, in cuptor. Am pus hartie de ziar pusa in patru pe fundul unei cratite, apoi am pus borcanele si am adaugat apa astfel incat acestea erau acoperite cam 2/3. Peste borcane am pus un prosop de bumbac udat bine si am introdus cratita in cuptor. Am fixat temperatura astfel incat sa fie medie (nu stiu cat exact pentru ca am un uptor clasic pe gaz). Borcanele se vor incalzi treptat, odata cu cuptorul. Le-am lasat cam 10 minute dupa ce apa din cratita incepuse sa fiarba, apoi am stins focul. Borcanele au fost lasate in cuptor pentru a se raci lent si complet.

Inca mai gasiti visine in piete si e pacat sa nu profitati ca anul acesta am avut din belsug.
Deci spor la treaba si pofta buna!

 

Suc racoritor de visine si lamai

Weekend-ul ce tocmai a trecut am facut o vizita fulger la Obor (si cand spun fulger, pai fulger a fost!). Am cumparat cateva cirese foarte amare si foarte coapte din care am facut o dulceata extraordinar de buna si visine frumoase si foarte gustoase.
Toata lumea ma intreaba de caisele noastre romanesti. Nu am luat si caise, desi am in plan sa fac un gem sau o dulceata de caise putin mai deosebite – o sa va povestesc toate chestiile astea la timpul lor. Intr-o zi am sa fac si un reportaj foto la Obor. Pacat totusi ca fotografiile nu pot reda mirosul de fructe si legume proaspete, zumzetul oamenilor grabiti si zarva vanzatorilor de toate felurile.
Ce va spuneam? Ca am luat visine. Am facut dulceata, am si mancat cateva ca pofta era mare si am facut suc racoritor pentru pranzul de duminica.

Este prima data cand fac suc de visine dar cu siguranta ramane intre retetele care se vor repeta.

Ce ingrediente am folosit pentru un litru si jumatate de suc de visine si lamaie:
– 250 g visine fara samburi
– 3 linguri de miere
– sucul de la doua lamai mari
– 1.5 litri apa minerala (sau plata)

Am scos samburii visinelor si am stors cele doua lamai. Visinele impreuna cu sucul de lamaie le-am pus in blender si le-am pasat. In piureul obtinut am adaugat mierea si am amestecat pana la omogenizare. Am pus piureul de visine intr-un recipient si am adaugat apa minerala. Puteti folosi apa plata sau minerala – cea minerala isi va pierde din aciditate.
Amestecul astfel obtinut a fost lasat la frigider peste noapte pentru ca gusturile visinelor si lamailor sa se combine mult mai bine. Inainte de servire am strecurat sucul intr-o carafa, am adaugat felii de lamaie, cateva visine si cuburi de gheata.
Ce e important de spus – cantitatile sunt orientative, va puteti juca foarte usor cu toate ingredentele si vedeti cum va place mai mult – suc mai acrisor, mai dulce, cu mai multe visine, cu mai multe lamai, etc.

Fotografierea s-a dovedit a fi o aventura printre multi picuri de ploaie – cam multi in ultimele weekend-uri – dar si cu o asistenta putin cam prea curioasa. Catelul nostru de la resedinta de vara, Miky, a vrut neaparat sa vada ce e cu atatea visine insirate si cu sticlele alea puse aiurea pe scaune prin curte. Intr-un final s-a convins ca-i decat o ciudatenie de-a mea care fac poze la tot: lui, florilor, castravetilor si rosiilor din solar.

Dulceata de trandafiri

Saptamana trecuta, in timp ce ne pregateam pentru scurta vacanta de Rusalii, am primit o punguta cu petale de trandafir de dulceata. Mi-ar fi parut rau sa le arunc si in mod sigur nu ar fi rezistat inca patru zile pana cand ne intorceam. Asa ca m-am mobilizat si am facut dulceata.
Nu am mai facut de ceva timp si nu mai stiam exact cantitatile. In final am combinat doua retete. A iesit o dulceata incredibil de parfumata si colorata.
Mi-am adus aminte de o vecina de-a bunicii. Doamna respectiva provenea dintr-o familie veche, instarita si a face dulceata de trandafiri, visine, cirese amare, nuci si chiar serbeturi, era o traditie. Nu stiu ce retete folosea dar imi aduc aminte cu drag de Tanti Maria si dulceturile dumneaei. Din pacate nici una din cele trei fiice nu cred ca a mostenit retetele si daruirea dumneaei.
Am inceput sa imi pregatesc dulceata sperand ca ma voi apropia ca gust de cea pe care ne-o servea Tanti Maria vara, cu un pahar de sifon rece alaturi.

Cantitatile folosite au fost urmatoarele:
– 500 g de petale de trandafir
– 750g zahar tos
– 375 ml apa
– zeama de la doua lamai mari
Am spalat petalele de trandafir intr-o strecuratoare. In mod normal ele trebuiau spalate inainte de a fi desprinse – eu asa le-am primit-desprinse. Se scurg bine si se pun intr-un castron. Eu nu am rupt partea alba a petalei, desi in una din cartile consultate scria clar ca se rupe sau se taie cu o foarfeca.
Peste petalele din castron am pus 3-4 linguri de zahar si le-am frecat bine. In final am adaugat doua linguri de zeama de lamaie si am amestecat. Am acoperit cu un film de aluminiu si am inceput sa prepar siropul.
Zaharul ramas si apa se pun la fiert intr-o cratita. Cand zaharul s-a dizolvat si siropul a inceput sa fiarba cu bulbuci mari, am pus petalele de trandafir si zeama de lamaie ramasa. Am lasat sa fiarba cateva minute dupa care am incercat consistenta siropului pe o farfurie curata si uscata, deschisa la culoare. Cand picaturile devin precum un jeleu (nu curge usor), dulceata este gata.
Dulceata se pune in borcanase curate si uscate. Eu am avut din cele cu garnitura de cauciuc si capac de sticla.
Pana cand vom avea propriul nostru trandafir pentru dulceata, ne delectam privirea cu altii, din gradina.

Prajitura cu spuma de capsuni

In sfarsit pare ca vara isi va intra in drepturi. Desi a plouat si se zice va mai ploua si zilele urmatoare, in gradinita noastra de la Pipera au aparut primele capsuni. Frumusele, aromate si dulci, poate nu la fel de aratoase ca si cele de import, capsunile adunate au oferit ingredientul principal pentru o prajitura care mi-a marcat copilaria – prajitura cu spuma de capsuni sau spumoasa de capsuni.
Aceasta prajitura nu lipsea niciodata dupa vizitele pe care noi sau oricine din familie le facea la Cluj. Inevitabil spumoasa revenea sa ne aduca aminte de Cluj.
Am regasit-o de curand pe blogul Laurei Laurentiu – Retete ca la mama, de unde am preluat-o si eu.

Reteta nu este foarte dificila, insa necesita ceva indemanare.
– 250 de de grame de capsuni (ideal ar fi proaspete dar merg foarte bine si congelate)
– 300 de grame de zahar
– 3 albusuri
– zeama de la o jumatate de lamaie
– 400 de grame de foietaj cumparat sau facut in casa
– zahar pudra pentru pudrat la final
Am inceput prin a coace foietajul. Eu am folosit din cel cumparat, gata portionat in doua foi egale. L-am dezghetat si l-am intins pe masa presarata cu faina. L-am pus intro tava tapetata cu hartie de copt. Prima foaie am copt-o intreaga, presata cu o alta tava sub care am pus o bucata de hartie de copt – ideea este ca foietajul sa nu se umfle si sa devina prea pufos.
A doua foaie am impartit-o in 16 bucati egale dupa care am taiat-o cu o rola.Am copt-o in acelasi mod ca si pe prima, la 180 de grade, cam 20 de minute. In reteta originala foia se taia dupa coacere – eu am preferat sa o tai inainte deoarece mi-era teama ca nu se va taia bine, se va sfarama sau se va rupe. Aluatul cumparat nu este atat de “stabil” ca si cel facut in casa.
Foile se vor lasa sa se raceasca, timp in care noi pregatim crema.
Am facut bezea italiana, care este si mai sanatoasa si se mentine mult mai bine decat bezeaua clasica.
Am cantarit 250 de grame de capsuni spalate si curatate pe care le-am pus intr-o craticioara. Se zdrobesc cu furculita sau cu un zdrobitor de cartofi, se adauga 250 de grame de zahar si zeama de lamaie si se pun pe foc impreuna. La inceput se va forma o spuma  roz pal, care se indeparteaza, apoi se lasa sa fiarba la foc potrivit pana ce siropul atinge 117-118 grade sau, daca nu aveti termometru, pana cand se leaga ca pentru dulceata (eu am testat pe o farfurie uscata). Veti sti ca temperatura este cea potrivita cand amestecul nostru va face bulbuci mari in toata craticioara.
In acelasi timp eu am batut albusurile cu putina sare spuma tare si am adaugat cele 50 de grame de zahar ramase. Va trebui sa fiti atenti sa va sincronizati in asa fel incat in momentul in care bezeaua este gata, siropul de capsuni sa atinga temperatura potrivita si ideal ar fi sa aveti pe cineva care sa va ajute. Eu am reusit sa ma descurc singura pana in momentul in care siropul a atins punctul de fierbere.
In timp ce bezeaua se mixeaza in continuare, siropul se toarna in fir subtire peste albusuri (eu am fost ajutata deoarece nu am un mixer cu bol si stativ). Dupa ce s-a incorporat tot siropul, bezeaua rezultata va fierbinte. Am mixat in continuare, la viteza mare, pana cand bezeaua a ajuns la temperatura camerei, operatiune care in  cazul meu a durat cam 10 minute. Am obtinut o spuma fina, ferma si parfumata.

Am montat prajitura intr-o tava. Am asezat foaia intreaga si am pus spuma, pe care am nivelat-o cu o spatula. Apoi am asezat si foaia taiata in bucati, am presat usor, pentru a nu scoate spuma.
Am invelit tava cu film de aluminiu si am pus tava in frigider. Am servit-o abia a doua zi.

Desi reteta initiala prevedea pudrarea cu zahar inainte de servire, noi am preferat sa facem sirop de capsuni din 200g de capsuni, 200 g de zahar si o lingura de zeama de lamaie. A fost o idee minunata – aroma de capsuni este mult mai intensa.

Am sa refac aceasta reteta si cu alte fructe. Probabil ca este o idee buna sa inlocuiesc si foietajul cu un blat fin si pufos.
Pofta buna si spor la treaba – capsunile nu vor fi prea mult pe piata si trebuie sa profitam!

Prajitura cu morcov si mascarpone

Azi m-am gandit sa va povestesc putin despre o reteta facuta la minut, fara prea multe pretentii dar care s-a mancat urgent. Se va repeta si alta data, cu alte cantitati. Prajitura noastra cu morcov a fost pentru doua persoane, facuta intr-o tavita care parca face parte din setul unei papusi.

Ingredientele folosite sunt urmatoarele:
Blat
– 2 oua
– 2 linguri de zahar
– 4 linguri de faina
– 1/2 plic de praf de copt
– vanilie
– 1 morcov potrivit
– putina sare
– stafide

Crema
– 250g mascarpone
– 2 linguri de zahar pudra
– 2 linguri de lapte
– vanilie
– coaja de lamaie

Blatul l-am facut exact ca pe un pandispan simplu. Am separat albusurile si le-am mixat cu putina sare pana am obtinut o spuma tare. Apoi am adaugat zaharul si am mixat pana la omogenizare – in final am obtinut o spuma tare si lucioasa. Am adaugat apoi galbenusurile si am amestecat de sus in jos cu o spatula de silicon. Am pus pe rand faina, vanilia si praful de copt, amestecand incet de sus in jos pentru a omogeniza amestecul. La final am adaugat morcovul dat prin razatoarea mica si stors in palme si stafidele hidratate in apa minerala. Am copt blatul intr-o tava unsa cu putin unt si tapetata cu faina, cca 15 minute, la temperatura medie (aproximativ 160 de grade Celsius).
Intre timp am facut crema  si am stat cu sufletul la gura si ochii la cuptor. 🙂
Am pus 250 g de mascarpone intr-un bol si am mixat timp de 2 minute. Apoi am adaugat zaharul pudra, cele doua linguri de lapte, vanilia si coaja de lamaie. Am obtinut o crema densa si foarte aromata.

Nu am avut prea multa rabdare sa decorez prajitura, mai ales ca era ca un fel de incercare. Asa ca am taiat blatul si am pus crema, am pudrat putin zahar si am aruncat cateva stafide si am terminat. In mod normal prajitura ar trebui sa stea in frigider cateva ore ca sa se poata taia bine. Noi nu am avut rabdare si am taiat-o imediat.

Cu siguranta voi repeta reteta, insa voi tripla toate cantitatile, cu exceptia prafului de copt (voi pune un pliculet intreg), pentru a obtine o tava de dimensiuni normale.
Pofta buna!

Ciorba de pasare de tara cu bors

De catva timp tot primim carne de pasare de tara. Cum carnea de pasare de tara nu se preteaza la un gratar sau friptura la cuptor, singura solutie este sa devenim cat se poate de inventivi si sa facem o reteta pentru care e obligatoriu sa fierbem carnea.
Supa de pui cu galuste, cu fidea, a la grec, sunt deja variante de care ne-am plictisit. Asa ca de data asta am optat pentru o ciorba de cocos acrita cu bors.

Ingrediente:
– 500 g carne de pasare
– 1 ardei kapia
– 1 ardei verde
– 2 morcovi
– 1 radacina de patrunjel
– 1 pastarnac
– 1/2 telina
– 1 ceapa
– 500 ml bors
– 3 linguri bulion
– sare
– fidea
Am pus carnea de pasare la fiert cu putin sare in oala de presiune. Cam intr-o jumatate de ora a fiert.
Radacinoasele le-am pus intr-o alta oala si le-am fiert cu sare dupa care am scos telina, lasand restul in ciorba. Apoi am pus carnea si supa din oala de presiune peste legumele fierte. Am adaugat ceapa si ardeiul si le-am fiert impreuna inca putin. In final am adaugat bulionul si borsul si am mai fiert ciorba cam 10 minute. La final am pus o mana de fidea pe care nu am fiert-o prea mult (dupa indicatiile de pe pachet).
A iesit o ciorba gustoasa, acrisoara si plina de legume.Puneti verdeata dupa gust, de care doriti-eu am pus patrunjel.

Eu nu gatesc prea des cu bors, motiv pentru care am cerut cateva pareri. Iata ce am aflat:
– borsul fie nu se fierbe deloc impreuna cu ciorba, fie se fierbe maxim 10 minute pentru a nu avea probleme cu stomacul.
-se foloseste bors proaspat, tinut la rece, de preferat de la tarani. Sub nici o forma din cel de la plic.
-borsul se foloseste in mai multe feluri de ciorbe; eu stiu chiar o varianta de ciorba de fasole cu afaumatura si fasoale boabe.
Daca v-am inspirat sa faceti o ciorbita buna si acrisoara nu pot decat sa ma bucur.
Pofta buna!